Scriam, săptămâna trecută, despre primul proiect anunţat oficial de către reprezentanţii Consiliului Judeţean Giurgiu, ce se vrea a fi finanţat prin PNRR, respectiv restaurarea mai multor obiective (turistice) din Călugăreni: Crucea lui Mihai Viteazul şi Capela lui Şerban Cantacuzino, plus un mic muzeu, am înţeles, în capela menţionată. CITIŢI AICI: https://giurgiu-net.ro/giurgiuvenii-se-intreaba-risipa-cu-banii-din-pnrr-80-de-miliarde-de-lei-vechi-pentru-un-mic-monument-de-la-calugareni/
Chiar dacă unii zic că nici nu le-au observat, până acum, în drumurile lor spre şi dinspre Capitală, probabil că n-ar fi avut nimeni nimic de comentat, dacă nu se lăudau autorităţile şi cu suma ce se vrea a fi cheltuită pentru cele două obiective. De altfel, publicaţia noastră n-a făcut altceva, iniţial, decât să preia şi să prezinte îngrijorările giurgiuvenilor care au descoperit primii că se doreşte investirea a 8 milioane de lei(80 de miliarde lei vechi, aproape 1,7 milioane de euro) în acest caz.
Apoi, după un drept la replică al CJ (frumos era să menţioneze că postarea iniţială de pe pagina de Facebook a instituţiei a fost greşită, pentru că EI au anunţat că cele 80 de miliarde sunt doar pentru capelă), am revenit cu un articol în care ne-am permis, ne scuzaţi, să facem o comparaţie între proiectul de la Călugăreni şi cel privind Muzeul Judeţean. Obiective diferite din toate punctele de vedere, dar cu un preţ similar. CITIŢI AICI: https://giurgiu-net.ro/proiectul-pentru-intreg-muzeul-judetean-giurgiu-costa-19-milioane-de-euro-cel-pentru-capela-de-la-calugareni-16-milioane-de-euro/
Am fost acuzaţi de tendenţiozitate, de nepricepere(aici i-aţi jignit pe toţi giurgiuvenii care şi-au permis să vă tragă de urechi), de exagerări, de o comparaţie „nepotrivită” între capela plus crucea din Călugăreni şi Muzeul Judeţean. Iar cel care a scris un articol amplu pe acest subiect este, am înţeles, chiar consilier al preşedintelui CJ Giurgiu. Clar, lăudabil talentul scriitoricesc, dar, în esenţă, fără folos, fără supărare!, atunci când este vorba despre asemenea investiţii. Căci, mai mult decât( probabil) a-l unge pe suflet pe şefu’ şi de a provoca (probabil) o mică satisfacţie PNL-istă în masă, pledoaria n-a mers. Deoarece adevărul este altul.
Ok, am înţeles, n-or fi ei banii giurgiuvenilor în mod direct, dar pentru sumele astea vor plăti, cu siguranţă, într-un fel sau altul, generaţii întregi…
Astfel, în articolul cu pricina se încearcă, pe de-o parte, justificarea celor 80 de miliarde pentru cele două obiective din Călugăreni, şi, pe de altă parte, minimalizarea proiectului de la Muzeul Judeţean. (Exemple veţi găsi mai jos!)
Chiar nu agreez ideea de a intra în confruntări, pe Facebook, şi m-am abţinut de atât de multe ori inclusiv de la a mă apăra, dar de data aceasta nu mai este vorba doar despre mine, ci despre adevăr. Pentru că, dacă vorbim despre dezinformare, voită sau nu, atunci articolul cu pricina se încadrează perfect în definiţie, mai ales în ceea ce priveşte proiectul Muzeului Judeţean. Am aflat acest lucru de la fostul manager de proiect, despre care am mai scris. AICI: https://giurgiu-net.ro/conflict-in-cj-giurgiu-mari-probleme-cu-proiectul-pentru-muzeul-judetean-daca-nu-se-rezolva-am-putea-da-inapoi-25-milioane-de-euro/
I-am lăsat, astfel, un comentariu domnului “apărător” al preşedintelui CJ Giurgiu:
Dl. Danciu, nu neg, pledoaria dvs. este, fără îndoială, foarte mișto. Vorba dlui Beianu, perfectă – pentru necunoscători. Eu îi apreciez forma, să nu mi-o luați în nume de rău, dar cu fondul… mai greu. Cel puțin la proiectul privind Muzeul Județean nu ați fost informat suficient ori, vorba tot a dlui Beianu, nu vă pricepeți! Ori dezinformați! Pe demonstrate, lucrările incluse în proiectul cu pricina sunt mult, mult mai ample decât le prezentați dvs, dacă tot pretindeți să fim toți sinceri. Și pleacă de la fundație, ajungând până la dotări. Dacă doriți, intrăm in detalii, fără probleme! Pe documente. Acum, dacă dl. președinte v-a dictat ce era de scris, ori nici dânsul nu se pricepe, Doamne ferește!, ori a mers, liniștit, pe ceea ce critică: tendențiozitate! Dacă la capitolul administrație publică mai avem vreo 2 ani până să ne pronunțăm definitiv în ceea ce îl privește, nu îndrăznim să îl contrazicem în ceea ce privește miezul proiectelor europene: studiile de fezabilitate și firmele beneficiare, ferească sfinții! Înțeleg că proiectul CJ privind Muzeul a fost depus acum 3 ani, cu prețurile aferente, ce nu înțeleg este de ce n-au început deja lucrările, după 2 ani de la ședința foto a dlui președinte la prezentarea proiectului respectiv? Mai e interesant de aflat și: dacă prețurile vor fi actualizate, in acest caz, când aflăm cât va costa, de fapt proiectul pentru Muzeu, după atâţia ani de la neimplementare? Și, totusi, vor primi giurgiuvenii niste detalii cât mai tehnice, dar pe înțelesul tuturor, despre diferența dintre ce se vrea a fi realizat la Călugăreni vs Muzeul Județean? Am, așa, o bănuială că nu se va întâmpla. Dacă îmi permiteţi, doar dacă îmi permiteţi, altfel nu mai scriu 😀 , eu rămân la părerea că NU se compară investiţiile, obiectivele, lucrările deci, ca să fie aproape la fel din punct de vedere financiar! Altfel, sunt convinsă că v-ați atras niște „mici” invidii din partea celor atât de lăudați de dl. președinte, plătiți din bugetul județului ca să scrie (inclusiv despre subiect), dar nu le-a ieșit așa. Felicitări !
La rândul său, fostul manager al proiectului pentru Muzeul Judeţean, Despina Manea, a postat, pe pagina sa de Facebook, un mesaj care nu mai are nevoie de niciun comentariu, desfiinţănd efectiv pledoaria „apărătorului”:
“In spiritul adevărului, pe care l-am slujit intotdeauna dincolo de simpatii sau antipatii, sau de vremelnice ambiții, cred că ESTE NECESAR să fac niște precizări asupra PROIECTULUI ”RESTAURARE, CONSOLIDARE SI DOTARE MUZEU JUDETEAN TEOHARI ANTONESCU”.
S-au scris pe un site cu nume de CICO (https://giurgiu-acid.ro/ ), de către un băiat care, in mod evident, nu știa nimic despre acest proiect, lucruri care sunt foarte departe de realitate.
Doresc doar să pun lucrurile in matca lor reală și o fac cu toate riscurile evidente.
Spune băiatul așa:
”La Muzeul Teohari Antonescu discutăm în mare despre lucrări de punere în siguranță și de revitalizare a fațadei, refacerea spațiilor expoziționale și implementarea unor dotări digitale la care se adaugă și costuri aferente proiectării, studiilor istorice și contractării de specialiști în monumente istorice”.
Dacă ar fi dorit să se informeze băiatul vesel, era foarte simplu, găsea cu simplă căutare linkul de mai jos, in care se găsesc toate informațiile date de mine despre proiect, ca manager de proiect, de la min. 11:53-16:22. S-ar fi informat asupra lucrărilor care sunt prevăzute la acest obiectiv si nu ar fi bătut câmpii cu studii istorice. Ar fi aflat că lucrările sunt esențiale si vizează absolut tot ceea ce inseamnă clădirea Muzeului, incepând cu fundația si terminând cu acoperișul, trcand prin dotari si lift si amenajarea curtii interioare.
Mai spune băiatul:
”noua administrație făcând eforturi să descâlcească proiectul moștenit și slab manageriat”.
Poate îi spune cineva băiatului incâlcit, că acest proiect a obținut CEL MAI MARE PUNCTAJ PE ȚARĂ, prin urmare, incâlcite sunt mințile care nu il pricep, ci nu proiectul care in sine este unul de excepție. Despre manageriat, il aștept pe băiețandrul zglobiu, la o prezentare a manageriatului meu pe acest proiect, să îi explic in amănunt tot ce ar dori să știe, înainte să facă afirmații deplasate.
Pot să spun că, acest proiect a fost depus si câstigat in timp record, de doar 2 luni, cu o muncă titanică și cu ajutorul (pentru care i-am mulțumit la momentul respectiv) al dlui Mina, care a insistat să depunem acest proiect. Inițial am avut ezitări, pentru că nu imi place să imi asum decat proiecte pe care stiu ca le pot câștiga, dar timpul era extrem de scurt. Doar insistențele dlui Mina m-au convins să incerc – dincolo de dificultatea proiectului in sine, trebuia gasit ONG si partener norvegian, ceea ce, oricine care știe ce presupune acest lucru, știe si cat e de greu.
S-a considerat de către conducerea actuală a CJ Giurgiu, că nu am fost suficient de bună, prin urmare am fost inlocuită, lucru pe care NU il voi comenta.
Le urez succes colegilor mei, pe care ii ajut de câte ori apelează la mine, si CJ Giurgiu să termine cu bine acest proiect!”.
De aceea, domnilor, sigur că nu aşteptăm scuze public, pentru că nu mai avem aşteptări în acest sens, dar poate le răspundeţi giurgiuvenilor( dincolo de drepturi la replica “acide”, mai degrabă personale, cu aroganţe… specifice) la toate întrebările expuse mai sus, la toate aspectele pe care îndrăznim să le susţinem, în spiritul adevărului, aşa cum pretindeţi şi dvs. că vă place!