Uite mia, nu e mia,
Oscilează pandemia.
Dacă-i vot, ca valul trece,
PNL-ul nu-l întrece.
Dacă nu-i avantajează,
Imediat ne limitează.
Ba-s 100, ba 3.000,
Parc-am fi nişte copii.
Ce uşor de păcălit,
Fraierit şi ameţit!
Pune masca, ia săpunul,
Nu mai face pe nebunul!
Stai în casă, mergi la vot!
Dar la păcănele, pot?
Sigur. Nu la teatru, frate!
Nici la nuntă nu se poate.
Vrei să te îmbolnăveşti?
Nu auzi şi tu poveşti?
De la chefuri ni se trage,
Şi şcoala îl cam atrage.
Că… Covidu’i selectiv,
Ocoleşte, efectiv,
Tot ce-nseamnă PNL,
Guvernul şi urnele…
La biserică nu-i voie?
Nu, dar ce, aveai nevoie?
Orban îţi dă mântuirea.
La ce-ţi trebe fericirea,
Dacă au ei tot în ţară?
Nu-ţi convine, du-te-Afară!
Vrei salariu? Stai o tură!
Pune „masca” peste gură!
Pensie? Ce rost mai are?
Nu e bună dacă-i mare.
Vrei să te încurci în bani?
Şi aşa, mai ai… câţi ani?
Iar copiii nu votează,
Alocaţia nu contează!
Şi cu toate acestea, frate,
Ne cer TOTUL, de se poate!
Ne pun lacăte la tot,
Ne dau două peste bot,
Dar să ştiţi: ne vor la VOT!
Acesta este(parţial) un pamflet ce trebuie tratat ca atare!