În 8 septembrie, creştinii prăznuiesc Naşterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică, aşa cum mai este cunoscută în popor cea mai mare sărbătoare a toamnei. Importanţa venerării Maicii Domnului este simbolizată de numărul foarte mare de biserici care îi poartă numele şi de cele mai mult de 2.2 milioane de persoane care îşi sărbătoresc onomastica cu această ocazie.
Sfânta Maria Mică marchează în calendarul popular hotarul dintre vară şi toamnă, iar pentru locuitorii satului tradiţional anunţa bătutul nucilor, culesul viilor, al ogoarelor şi semănatul grâului, orzului şi secarei de toamnă.
Gospodinele împart struguri şi prune de sufletul morţilor, ca să primească şi ei din roadele toamnei, „pe cealaltă lume”.
Este vremea când rândunelele pleacă spre zone mai calde şi insectele încep să se ascundă în pământ.
Din această zi, plantele de leac îşi pierd puterea tămăduitoare, apele se răcesc şi încep tărgurile şi iarmaroacele.
Ca la orice mare praznic, nu se fac treburi gospodăreşti, nu se spală rufe şi nu se face curăţenie în casă, ca să nu se atragă răul.
Casa în care arde candela va fi binecuvantată cu armonie şi întelegere şi ferită de foc, de vijelie sau grindină, de rele şi nenorociri.
În popor se spune că, de Sfânta Maria Mică, sunt ascultate mai ales rugăciunile femeilor care vor să aibă copii, ale celor însărcinate, pe care Maica Domnului le va ajuta să aibă o naştere uşoară, şi ale celor care vor să se căsătorească, ca să-şi găsească perechea potrivită.
Sursă: tvr.ro