Dacă unele dintre obiceiurile din străbuni nu se mai păstrează ori se păstrează în sate din anumite zone ale ţării, altele se menţin inclusiv la oraş.
Astfel, în a treia zi de Paşti, scriu site-urile de specialitate, avem voie să ciocnim ouăle roşii nu doar” cap cu dos”, ci şi „dos cu dos”, precum şi „coastă cu coastă”.
„Exista şi o credinţă potrivit căreia firimiturile care rămâneau de la mesele de Paşti era bine să fie păstrate. Îngropate, din ele ar răsări o planta numită cucoană sau maruncă, plantă bună de pisat şi de pus în băutură atunci când o femeie vroia să facă copii. Marţea din Săptămâna Luminată (prima săptămână după Paşte) poartă numele de Marţea Albă. Este o zi nelucrătoare, în care nu se spală, nu se calcă şi nu se face curat. Femeile de la ţară dau de pomană în această zi pasca rămasă de la Paşte şi vin roşu”(Adevărul.ro).
Tot azi, în anumite zone ale ţării se respectă tradiţia „stropitului” sau „udatului” fetelor de măritat ori a soțiilor este păstrata cu sfinţenie, de sute de ani, în unele localități din țară, potrivit jurnaluldebuzau.ro.
„In unele locuri din tara, a doua sau a treia zi de Paşti, în unele localităţi din Ţara Oaşului există obiceiul ca finii să meargă în ospeţie la naşi (‘nănaşi’), finii ducând naşilor un colac frumos ornamentat (‘împistrit’) şi un ol cu vin”, mai scriu site-urile de specialitate.