Ne-a făcut să zâmbim, pe unii dintre noi, prezenţi la conferinţa de presă a PNL Giurgiu, luni, 14 decembrie, declaraţia copreşedintelui PNL Dumitru Beianu: „Cu privire la anul 2015, suntem mulţumiţi de activitatea de până acum”. Sigur, de bun simţ a fost completarea: „chiar dacă niciun alt partid n-a fost prins în hora unor gesturi care nu-şi aveau rostul, venite chiar din interior”.
Vă rog, totuşi, să-mi permiteţi să rămânem la prima afirmaţie şi să ne întoarcem puţin în istorie!
„Puşca şi cureaua lată”/ Ce partid am fost odată!
„Praful să se aleagă!” o fi zis, turbat, detronat în stil „mare”, Lucian Iliescu, printre scaune aruncate şi pumni ridicaţi ameninţător. Şi-or fi scuipat liberalii în sân, şi-or fi făcut şi Semnul Crucii cu patos, de „Doamne fereşte!”, dar i-a cam pălit. În plus, nu par să-şi fi revenit, oricât de mulţumiţi ar fi ‘mnealor de ei înşişi.
Cel mai probabil, presupusul blestem n-are vreo legătură cu tot ce li s-a întâmplat, ci, mai degrabă, fără singura lor mână de fier, praful s-a ales în mod firesc.
În 2012, pe modelul motanului din „Cenuşăreasa”, fostul senator Vasile Mustăţea devine candidatul PNL la funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Giurgiu.
Pe modelul Cenuşăresei, Beianu, cu sprijinul altor partide, mai ales PSD şi PPDD, adună numărul de semnături necesar ca să poată candida independent la aceeaşi funcţie. Plus sprijinul aferent la scrutinul propriu-zis.
Moment în care „iubirea” dintre Mustăţea şi Dumitru Beianu(de altfel, mereu împreună şi foarte harnici, uniţi în cuget şi-n simţiri, în campaniile anterioare momentului menţionat) moare brusc, fără convulsii. Evident, între cei doi se naşte, în acelaşi timp, o memorabilă… tensiune, ca să nu-i zicem altfel, demnă de filme thriller.
(Ptiu, iar se iau amazoanele de mine, retrag treaba cu thriller-u’!)
Amândoi îl mazilesc pe Iliescu
Tensiunea memorabilă şi declarată de ambele părţi, oficial, neoficial, la tv, în presa scrisă, în diverse cercuri, a durat cam un an, aşa.
Timp în care judeţul Giurgiu, din fief PNL, dintr-un galben ca puful puiului de găină, ajunge, iniţial, ca un curcubeu al aromelor tulburi şi-şi recapătă, în final, culoarea avută dinainte ca liberalii să strângă primarii (ce-i drept, fără ordonanţă, că s-a nimerit la ei s-o poată face „legal”).
Şi Beianu, „meteoric”, parcă aşa s-a exprimat, s-a transferat la PSD, loc propice să-l beştelească pe Mustăţea fără vreo penalizare de vreun fel.
Din motive cunoscute, Beianu şi Mustăţea se împacă undeva prin mai-iunie 2013. Pentru ca, la Adunarea Generală din 24 iunie 2013, primul să fie ales şef la municipiu, iar Mustăţea la judeţ.
Şi, în plus, Dumitru Beianu se reîntoarce la Consiliul Judeţean, dar, firesc, în calitate de administrator public.
Iar se strică legătura. (Cred că de aici începe „activitatea din 2015”)
Alianţele astea…, cu scopurile lor cu tot, cât să dureze şi cum să uiţi ce ţi-a făcut? Cum să te prefaci că-l iubeşti, când nu-l suporţi? Cum şi până când? Până la momentul potrivit. Sub presiune, probabil, şi, săpat, la rândul său, de cei cu ajutorul cărora l-a săpat pe Lucian Iliescu, Mustăţea renunţă la funcţia de preşedinte al PNL Giurgiu.
(Cu ceva timp în urmă, liberalii s-au unit cu PDL-iştii şi-a apărut, la Giurgiu, drept copreşedinte Gheorghe Ştefan)
Judeţul se îmbujorează şi lucrurile încep să se mişte, fără vreo legătură cu PNL. Liberalii acuză pomeni electorale, primarii îşi încasează banii de la bugetul naţional, şi nu numai, şi-şi continuă sau încep proiecte. Îşi văd de treabă, adicătelea.
Aterizează la copreşedinţia PNL Giurgiu, în ianuarie 2015, pentru foarte scurtă vreme, soţia domnului de la RAAPPS, Raluca Surdu.
Dă cu organizaţia de pământ, face curăţenie generală, impune disciplină, rupe mâţa-n şase etc. Şi pleacă. Din motive lesne de priceput: soţul îi este cercetat pentru „cumpărare de influenţă”. Asta se întâmpla în aprilie 2015. Aşadar, PNL rămâne, clar, la fel cum era când a venit. Spart în găşti, cu membri de marcă săriţi în tabăra lui Călin Popescu Tăriceanu, cu priviri chiorâşe între liderii Beianu şi Mustăţea şi mai puteţi adăuga şi dvs.
Ca un „luceafăr”, nepăsător şi rece la toate mâncătoriile, tensiunile, râca şi aşa mai departe, rămâne pe poziţie Gheorghe Ştefan. Asta, dincolo de tensiunile iniţiale între el şi unii dintre colegi(vezi Liviu Popazu, dar vezi şi declaraţiile cu privire la racolarea primarilor racolaţi de PSD, după ce fuseseră racolaţi de PNL).
Când e de rău, nu-i vina lui, când e de bine, şi lui i-au aparţinut ideile.
Însă, tip disciplinat, acceptă. Inclusiv numirea lui Dumitru Beianu copreşedinte interimar al organizaţiei judeţene a PNL Giurgiu, în iulie 2015.
Şi de aici, de fapt, cred că începe treaba cu „activitatea din 2015”
În octombrie 2015, mai mulţi membri ai PNL Giurgiu, cu care Beianu nu s-a avut bine, fie vreodată, fie periodic sau de la un timp, au fost excluşi din Biroul Politic Judeţean. Vorbim despre Noruţ Stănişteanu, Marian Măroiu sau Elena Dinu. Ei au fost înlocuiţi cu Dragoş Ujeniuc, Georgeta Mihuţ…
Ce-i drept, fiecare are dreptul să-şi facă echipă ca să-şi poată pune în aplicare proiectele. Dar schimbările astea se petreceau odată cu ieşitul în stradă al tinerilor frumoşi şi cum şi-or mai fi spus ei, care au cerut schimbare radicală, peste tot, PESTE TOT, nu înlocuirea unora cu alţii care au mai fost… Mă rog, e tardiv.
O altă „realizare” a PNL Giurgiu a fost alegerea din rândurile PSD a unui candidat pentru Primăria Giurgiu, deputatul Florian Nicolae. Şi l-au luat în partid. Bineînţeles că în cazul lui asta nu se numeşte traseism, este doar „liberalism în sânge”. L-au luat cu tot cu medicul Ladislau Pick. Care n-a ieşit director la Spitalul Judeţean, cu toate, probabil, asigurările.
Aşa cum, cu toate asigurările că va fi „unicul”, Florian s-a trezit cu Stănişteanu „contracandidat”.
O altă „realizare”: Înţepăturile între cei doi, toată nebunia cu sondajul, felul în care Florian Nicolae a fost favorizat de şefi, orbitor, adică în presa favorabilă lor.
O altă „realizare”: Presupusele discuţii cu tonul ridicat din timpul şedinţelor, reclamate chiar de unii primari din judeţ. Şi, dacă tot ajunserăm aici, să nu uităm: rechemarea unora dintre primarii pe care i-au făcut în multe feluri, începând cu „traseişti”.
O altă „realizare”- luarea la harţă cu presa. Cu lecţii despre deontologie, despre „jurnalism şi Opoziţie”, adică ne-au tras de urechi, în toată regulă, de parcă am fi profesionişti doar dacă scriem pro ei, ca să evit termenul „pentru”.
Dar poate cea mai mare „realizare” este promovarea unor, cu permisiunea dumneavoastră, „misionari” precum consilierul judeţean Mihnea Boerescu.
Un fel de demiurg al reţelelor de socializare(nu reuşesc să-mi dau seama cum de are timp să comenteze peste tot, aproape continuu, pe unde apar numele lui Florian Nicolae sau mai ales Dumitru Beianu), cel mai vocal consilier judeţean(l-a detronat pe Buduru, păcat, măcar cel din urmă era pe alocuri amuzant, domnul Boerescu este… annoying întrucâtva), cel mai supărat pe Mustăţea, deşi cu câteva luni în urmă îi era mai ceva decât un avocat acestuia din urmă. Acest domn Boerescu… pe care chiar nu m-am supărat după ultimele sale afirmaţii despre mine, mai ales pentru că mi-a complimentat „posteriorul”.
Aşa cum sunt convinsă că nici dumnealui nu se poate supăra pe cineva atât de neînsemnat ca mine.
Revenind la activitatea PNL din 2015 de care liberalii sunt mulţumiţi, dincolo de organizarea internă despre care ei ştiu mai bine ce au făcut, le dorim ca la anu’ să fie ceva mai sinceri. Cu ei înşişi, mai ales, că noi ne-am resemnat!
Cătălina Sfetcu