Ședință de Consiliu Județean. Mai mulți aleși ai județului – în baza noii majorități create ca urmare a aplicării OUG 55 (despre care s-a tot vorbit în ultima vreme) – au hotărât că este indicată schimbarea din funcția de vicepreședinte a liberalului Dumitru Gavrilă. Nimic ieșit din comun. Unii (colegii de partid) îl susțineau, adversarii politici îl voiau simplu consilier județean. Locul lui ar fi trebuit luat de altcineva, un membru al noii majorități create în consiliu. Dar nu despre asta e vorba aici…
Declarațiile „de dragoste”, de susținere, au curs, unii manifestându-și sprijinul pentru colegul aflat „la necaz” tacit. Cel mai guraliv a fost, însă, președintele Consiliului Județean, Vasile Mustățea.
„Eu îl voi susține pe Dumitru Gavrilă astăzi cu fiecare celulă a mea!”, a sunat declarația lui Mustățea. Asta ca și cum, până acum, vicepreședintele nu ar fi avut parte de susținerea șefului său (facem apel la memoria colectivă și, cu doar o săptămână în urmă, pentru a salva scaunul protejatului său, Vasile Mustățea a schimbat proiectele de pe ordinea de zi, propunând…demiterea lui Cristian Marciu, celălalt vice al CJ Giurgiu!).
Toți cei prezenți încercau să își închipuie cam cum ar fi vibrat fiecare dintre milioanele de celule ale lui Mustățea, în favoarea lui Gavrilă. Cum fiecare celulă începea să se agite, din ce în ce mai tare, pentru a crea „energii” pozitive în favoarea vicelui de la Consiliu…
I-au vibrat celulele lui Mustățea – cineva spunea că la unison cu ale lui Gavrilă – după votul din ședința extraordinară de marți, 21 octombrie. Dar vibrația, deși s-a vrut o „Odă a bucuriei”, suna, mai degrabă, a „Requiem”, pentru că pisica a fost, deja, arătată. Și nimeni nu știe când va fi să iasă din nou din sacul majorității Consiliului Județean.
În realitate însă Mustățea nu îl susține pe Gavrilă în funcție decât dintr-un singur motiv: își dorește cu ardoare să nu rămână singur în birourile din Consiliu, are nevoie de un subaltern (mână dreaptă – iar Gavrilă a dovedit-o, și nu o dată, că poate face față cu brio acestei „misiuni”) care să execute fără să conteste orice ordin va primi de la mai-marele său. Și, deasupra tuturor, are nevoie de cineva care să intimideze, fie și prin volumul vocii, orice „neavenit” care ar avea, vreodată, curajul să îl tragă la răspundere.
Marți, în ședință, tandemul Mustățea-Gavrilă a câștigat o bătălie. Dar nu și războiul!