Mai am multe de învățat, da! În fiecare zi, de la fiecare dintre voi. Dar permiteți-mi să îndrăznesc, totuși, să afirm cu încredere că nu mai există vreo altă țară ca România, în toată lumea asta! Negativ vorbind. Cine ne-o fi blestemat, cine ne-o purta sâmbetele, Dumnezeu știe. Iar noi intuim. Cert este că penibilul în care cădem este girat tocmai de președintele țării, ca să fim siguri, iată, că nu avem cale de scăpare.
Cum e posibil, fraților, ca, în plină creștere economică, președintele să iasă cu niște abracadabrante, mega-apocaliptice declarații, mai rău decât unele care ar fi fost făcute în plină criză economică? Declarații mult mai meschine până și decât cele făcute de Traian Băsescu atunci când anunța tăieri măcelăritoare de salarii și pensii, cu rânjetul lui specific și cu PDL-iștii veseli și pus pe retrocedări etc., în spate.
Cum e posibil, fraților, să acceptăm această nesimțită manevră de distragere a atenției de la subiecte absolut uluitoare, către teme mai aproape de „buzunarul” omului de rând? Cum e posibil să te apuci, tu, președintele României, să faci pe Anglia de Giurgiu sau pe renumita Mama Omida, dar să recunoști, în final, că nu-ți dă voie Constituția să te bagi în treburi economice? Adică, ce, part-time ești analist la o televiziune cu teme economice sau cum?!
Klaus Iohannis este în și cu Opoziția, bine, pricepem, dar să nu ai pretenția să halim toți gogoși… liberale, când stă să explodeze butoiul cu dinamita alegerilor din 2009, cu dezvăluirile alea de ți se zbârlește părul peste tot chiar dacă ești, în esență, nepriceput în ale serviciilor, binomului, „forțelor oculte”.
Și mă uit cu tristețe la copii citiți, dar fără atenție, care-l aplaudă ca și cum nu știu ce superman e el și cum curăță el țara asta de măsurile nenorocite de măriri de pensii, salarii, ce ne trebuie nouă spitale regionale, apă și canal și școli în toate satele amărâtei ăsteia de țărișoare… Care nu-i a ta, Klaus, e a niciunui partid, dar e a noastră, a celor care ne bucurăm că se face dreptate și pentru ceilalți români, oricât ar urla șefii corporatiștilor și patronii care trebuie să rupă de la gurița lor finuță și să dea prostimii…
Până și asta pot înțelege. Dar pe Iohannis cu teoria lui că nu are cum să ne fie bine, că sigur e rău, că doar așa ne-am învățat, ca un îndemn, practic, să ieșim cu furcile și topoarele ca să-i „omorâm” pe Dragnea și Tăriceanu, jur, cu cât oi mai avea eu de învățat, că asta NU pot înțelege.
Sau, mă rog, de acceptat sigur nu o să!
Știu, nu suntem singuri… Avem o sumedenie de extratereștri care sunt cu ochii și cu împrumuturile pe noi. Știu că bogații ne vor săraci, dar, pe bune, opriți-vă!