Înfiinţată la 4 iulie 1876, Societatea Naţională de Cruce Roşie din România este o organizaţie umanitară membră a Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, auxiliară autorităţii publice şi abilitată prin lege să asigure asistenţă umanitară în caz de dezastre şi să vină în sprijinul persoanelor vulnerabile, serviciile fiind acordate voluntar, imparţial şi neutru.
Semnatarii actului de înfiinţare a Crucii Roşii Române au fost Prinţul Dimitrie Ghica, Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, Gr. G. Cantacuzino, C.A. Rosetti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza şi Carol Davila. Nume sonore ale istoriei şi culturii române – Regina Maria, Regina Elena, Regina Ana, George Enescu, Grigoraş Dinicu, Cella Delavrancea – au contribuit, cu spiritul lor umanitar, la alinarea suferinţelor celor mai vulnerabile persoane.
Prin programele desfăşurate, organizaţia contribuie la prevenirea şi alinarea suferinţei sub toate formele, protejează sănătatea şi viaţa, promovează respectul faţă de demnitatea umană, fără nici o discriminare bazată pe naţionalitate, rasă, sex, religie, vârstă, apartenenţă socială sau politică.
Crucea Roşie Română este prezentă la nivel naţional, cu reprezentanţe la fiecare nivel teritorial, cu 47 de filiale, 713 subfiliale şi 503 comisii. 5687 de voluntari se implică activ în activităţile Crucii Roşii Române. Umanitate, Imparţialitate, Neutralitate, Independenţă, Voluntariat, Unitate şi Universalitate sunt principiile fundamentale pe care Crucea Roşie Română se bazează în acţiunile sale.