Să zicem că ar fi putut fi exact aşa… Campanie electorală, înainte de 5 iunie 2016. Într-un sat de la marginea lumii, pe o bancă, o bătrână. Alai mare, galben, săgeţi, veselie, tinereţe fără bătrâneţe, adrenalină şi tupeu. Lângă bătrână se aşează candidatul.
-Săru’ mâna, mamaie!
-Să trăieşti, băiete!
-Mamaie, ştii că duminică-s alegerile, da?
-Am auzit, maică…
-Mamaie, da’ matale mă mai cunoşti? Am mai fost p-aci şi acu’ 4 ani, şi-acu’ 8. Şi-acu’ 12, 16…
-Nu te mai ştiu, maică, da’ io-s bătrână, am copiii plecaţi, mă doare picerele, nu mai poci să muncesc ca-n tinereţe, pensia mică…
-Lasă, mamaie, că dacă venim noi la judeţ, la primărie, nu te mai doare nimic!
-Am pensia mică…
-Lasă, mamaie, c-o mărim şi p-asta! Matale doar să pui, acolo, votul pe semnul ăsta, da? Hai, mamaie, că ne punem speranţele în matale, că doar avem toată consideraţia!
….
Frumoaso, deşteapto, valoroaso ce eşti!
….
În mod firesc, bătrâna cu pricina, după momentul în care ne reaminteşte cu cât bun simţ s-a născut omul de la sat, îşi vede d-ale sale şi votează cu totul şi cu totul alt partid. Pentru că ea ştie foarte bine cum stă treaba cu pensiile. Ştie prea bine că nu-i de ajuns s-o linguşească pelerinii politici, o dată la 4 ani.
Ea ştie, fără îndoială, că nu-i ajunge să-i pupe candidatu’ mâna şi obrajii arşi de soare şi de lacrimi!
Da, ce-i drept, nu prea ştie ea cine-s, în esenţă, toţi cei care i-au făcut potecă până-n faţa porţii- într-o singură lună ca nici în 40 de ani. Într-adevăr, bătrâna noastră nu ştie nici ce-i ăla Facebook, dar mai ales habar n-are în cel fel o beştelesc acum unii dintre ăia care i-au pupat mâinile. Pun pariu că pe multe dintre cuvintele folosite de ofticaţi nici nu le-a auzit vreodată.
Bătrâna noastră nu ştie că tocmai ăia care-şi zic în continuare cei mai „sinceri”, „curaţi”, „frumoşi”, „nepătaţi” dintre politicieni, o jignesc şi pe ea şi pe tot neamul ei. Şi asta, doar pentru că nu i-a pus EA acolo unde li se pare LOR că ar fi trebuit să fie.
Bătrâna nu ştie cum o numesc ei. Nici pe ea, dar nici pe soţ, pe fiică, pe nepoţi, pe copii, pe rude şi nici pe prietenii care n-au votat PNL: inculţi, nerecunoscători, neserioşi, analfabeţi(scuzaţi repetiţia), moşi şi babe, ăia din cauza cărora… etc. Unii o zic mai voalat, alţii atât de murdar şi de pe faţă de zici, vorba lui Ponta, c-a intrat fascismul în ei!
Bătrâna nu ştie, ce-i drept, dar sigur intuieşte că unii ca ei nu au capacitatea să recunoască faptul că au greşit, ci dau vina pe oricine altcineva pentru eşecul lor. Bătrâna nu are de unde să ştie că unii dintre cei care stau lângă ea, pe bancă, o dată la 4 ani, sunt atât de cuprinşi de ură, încât li se pare că poţi „face lucrul Domnului, cu ajutorul Necuratului”. Sigur că aşa ceva nu există!
Bătrâna ştie. Dar ei nu mai ştiu sau poate că n-au ştiut vreodată că, de la un punct încolo, scopul nu mai scuză mijloacele iar oamenii, intelectuali sau mai puţin citiţi, reacţionează ca atare.
Bătrâna căreia i-aţi pupat mâinile ş-apoi aţi făcut-o proastă poate că nu ştie, dar sigur intuieşte că veţi sta lângă ea din nou, la următoarele alegeri. Ştie ce complimente veţi folosi, dar mai ales ştie că nu-i folosesc la nimic.
Tot nu pricepeţi?
Cătălina Sfetcu