A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată,
Aproape rău de Bucureşti,
O junglă blestemată.
Şi era plină cu hiene,
Bursuci, vulpiţe brune…
Politicile sânziene,
În plină-ascensiune!
Mutări prin scorburi, să nu crezi!
Ce treburi nesimţite…
Cum muştele cu solzii verzi
Devin nedespărţite.
Dorm şerpi cu şoareci ca şi cum
Fraţi vor fi pe vecie.
Pân’ la alegeri, pe un drum,
Fix ca-ntr-o căsnicie.
Dorm vulpi cu raţe sau gâscani…
Se-ncurcă treaba bine.
În jungla vai de capul ei
Ei se iubesc… pe sine.
Dorm lei cu iepurii pufoşi
Şi zic că-s străjeri falnici!
D-aşteaptă finalul, băloşi.
Bieţi şi pufoşi şi… jalnici.
Cer scorbură, făcând frumos,
‘cei papagali stingheri,
Dar care înjură preasetos
Pe foştii lor boieri.
Şi-n lacuri, broaştele slăbuţe
Aplaudă o mână
Şi se prefac a fi prostuţe,
Căci foamea e hapsână!
Cine să fie regele
Ce hrana-i aparţine?
Cine să sugă sângele
Supuşilor- pe vine?
Aceasta-i întrebarea ce bântuie pădurea.
În loc să o dezvolte, cum cer de la ceilalţi,
‘ăi de nu-s la putere ridică ei securea,
Când vor, de fapt, să fie în funcţii preaînalţi!
Ce tristă-i soarta junglei de lângă Capitală!
Poate doar lupii sprinteni să mai schimbe ceva,
Altfel, aşa pustie şi plină ochi de “boală”,
Va pierde întregu-i suflet şi-ncet va dispărea…
Gura de rai
Catalina , finalul l-ai scris tu ? Ca nu rimeaza….
N-o rima, dar mă aştept să empatizaţi… Pentru că sprinten păreţi, fără îndoială 🙂 Spor!
Ohhh, Cata …Intrebarea
Ce linistea-ti rapeste
Raspunsul ei cunoastem
De 3 ani ne-ntrerupt
Noi, biete lighioane
Furate miseleste
Sa impaiem pe Rege
Visam un legamant…..
P.S. Hahaha ..ce zici de finalul asta apoteotic? Suna mai bine ?
Ma refer bine-nteles la rima….nu la…..;-)
Aveţi şi valenţe artistice, văd! :)) Unii-s furaţi mişeleşte/Alţii fură pe muteşte/Unu-i rege, altul slugă/ Unu’ minte, alţii-n fugă/Uite-aşa, o ţară mică/ Dară numa’ pradă pică./ Da’ noroc c-avem poeţi/ Tineri, sprinteni şi deştepţi./ Dacă ar fi numai ei,/ (fără politicieni) Am trăi ca nişte z(m)ei.
E?
Touch down ! M-ai inchis , recunosc ….