Vreau să precizez de la bun început faptul că nu sunt adepta generalizărilor. Nici nu le folosesc şi nici nu le încurajez, indiferent despre ce domeniu ori subiect, categorie profesională sau „specie” este vorba.
Apoi, menţionez şi că o să folosesc un limbaj pe înţelesul celor care par că nu pricep. Sau se prefac.
Am avut norocul să fiu tratată de medici excepţionali care merită tot binele din lume, inclusiv o stare materială foarte bună, şi pentru care orice fel de „mulţumesc” nu mi s-ar părea suficient. De aceea, mă şi întorc la ei, mereu, cu încredere şi respect.
Însă, am avut ghinionul să dau şi peste impostori ori chiar profesionişti, dar nesătui, hapsâni, nesimţiţi. Aşa cum, desigur, şi sunteţi de acord cu mine, sunt peste tot. Şi în învăţământ, structuri MAI, în presă sau politică etc. Nu spun nimic nou. Doar că incredibil de nesimţită mi s-a părut reacţia unora dintre medicii români cu privire la declaraţia reprezentanţilor Executivului despre „legalizarea şpăgii”.
„NU VREM LEGALIZAREA SPAGII! Vrem salarii decente si conditii optime sa putem oferi pacientilor un serviciu medical de calitate.
Suntem pur si simplu scandalizati de desconsiderarea pe care Guvernul o arata nu doar fata de medici, dar si fata de pacienti prin incercarea de a legaliza spaga data doctorului. In nici o tara civilizata un pacient nu da o “atentie” medicului. Am fost chiar de-a dreptul socati cand am auzit la televizor ca se va crea o lista de “norme” care, daca sunt respectate, va face ca mita data medicilor sa devina legala. Este inadmisibil ca intr-o Romanie moderna sa se mai vorbeasca despre un act medical in termeni de dare de mita, spaga sau plic, ori legalizarea acestor fapte”, spun medicii semnatari ai unei scrisori, publicate de stiripesurse.ro şi preluată de mai mulţi politicieni. Liberali, desigur.
Acum, îmi doresc să cred că cei care au distribuit aşa ceva au făcut-o din bună-credinţă, naivitate, poftiţi, neştiind, de fapt, cum stă treaba în spitale, deşi se vorbeşte despre asta în toate cercurile. Neştiind cum stă treaba în cazul românilor care nu au posibilitatea să dea vreun telefon cui trebuie ca să se rezolve mai sus, mai jos ori în alt oraş. Pentru că, altfel, dacă politicul se amestecă într-un asemenea subiect mai mult decât sensibil, susţinând aşa ceva, atunci e mai grav decât pare.
Le transmit celor care habar n-au care-i, de fapt, realitatea sau, dintr-o prea tânără pornire electorală, susţin în mod ipocrit asemenea declaraţii abracadabrante, următoarele(lucuri scrise de mulţi, de mult şi verificabile): în spitale se dă şi se ia şpagă la greu! Câte flagrante n-au fost… Pentru că NU SUNTEM o ţară civilizată, în esenţă.
Unii cer, alţii nu. Unii iau, alţii nu. Unii dau, alţii nu… şi e vai de ei. Unii merită, alţii nu.
Stimaţi domni moralişti, ca să mă credeţi pe cuvânt: am avut o rudă foarte apropiată, operată de cu totul şi cu totul altceva decât problema pe care o avea. Medicul ştia despre ce era vorba, a recunoscut, ulterior, noi, nepricepuţii, nu. Aşa că n-au stricat nişte bani în plus pentru o intervenţie chirurgicală ce nu-şi avea rostul. Bani mulţi cheltuiţi aiurea, când poate s-ar fi putut face altceva folositor bolnavului, conform credinţei lui sau a familiei. Şi e doar un exemplu de alt fel de nesimţire.
În spitale se dau şi se iau bani grei, stimaţi domni şi doamne rupţi de realitatea omului simplu- cel care nu are pile şi nici sute de dolari disponibili de fiecare dată!
Iau şi unii chirurgi şi unii anestezişti şi unele asistente, cardiologi, gastroenterologi, oncologi, ginecologi, neurologi ş.a.m.d. E pe bune, întrebaţi pe cine doriţi!
Şi astfel, cum dracu’ vă puteţi imagina că ar putea fi de acord cu legalizarea şpăgii, cu impozitarea unor bani frumoşi încasaţi zilnic, în unităţile de stat, pentru intervenţii pentru care oricum sunt plătiţi? Cine i-o fi sfătuit să facă acea scrisoare a dorit să-i saboteze, parol!
Una peste alta, dacă nu mă credeţi pe cuvânt… nici nu vă doresc să ajungeţi să aflaţi.
Cătălina Sfetcu