Extraordinar! Ştirea săptămânii, ba a lunii, ce zic eu?! ştirea anului este aceea că liberalul Lucian Iliescu s-a cuibărit în poala generalului Oprea.
De la dreapta la stânga e doar un pas, fix ca-n… aia cu ura şi iubirea, ce vă miraţi aşa?
Nici n-a sunat bine „acest” Oprea din goarna-i de luptător, că senatorul giurgiuvean( care şi-a luat porţia de imunitate parlamentară doar datorită USL, în 2012) a şi bătut la uşa UNPR. Cioc-cioc, săru’mâna, deranjez din punct de vedere doctrină?
Ei, aş! Poftiţi(?)! Şi s-a dus.
Cel mai vesel, ca un coleg – încă de la „grădiniţă”- ce este, îl va primi „adevăratul UNPR-ist giurgiuvean” Marin Anton. Parcă-i văd: cu lacrimi în ochi, alergând unul către celălalt, cu încetinitorul. Ca-n filmele cu pupături pe obraji- pe care o să şi le dea, în prima zi de petrecut la partid: „Bună dimineaţa, Lucică, te-aştept ca şi când numai dosarele noastre ar fi pe pământ!”.
Teodorescu va plânge, probabil, şi el. Dar de ciudă. Se va tăvăli ca un „UNPR-ist” alintat ce a fost, aruncând cu jucăriile de toţi pereţii sediului pe care el, cu bănuţii lui, l-a amenajat.
În timp ce UNPR-iştii, eeee, cei care chiar au crezut că e pe bune toată treaba cu doctrina, onoarea etc.(pe unul îl ştiu eu) vor înghiţi în sec. C-aşa-i (şi) în politică. Înghiţi până ai şi tu ocazia să fii boss şi să scuipi ca să înghită altu’ mai mic.
Iliescu a (re)devenit de stânga, Marin Anton bate recordul la (în)doctrină(ri), PNL-ul ademeneşte candidaţii altora… Pe modelul: „cum te eu, nimeni nu te va!”. Asta aşa întrucât, pe de-o parte, miroase rău a Doamne, Nu-i Alunga, iar pe de altă parte- şi a ciolan proaspăt, a economie pe plus din care poţi păpa liniştit. Ca să nu zic altfel.
Cătălina Sfetcu