Am citit, în această dimineaţă, în presa locală, despre o acţiune din cadrul unui proiect(bine intenţionat, de altfel!) la care vor participa mai mulţi liceeni de la „Ion Maiorescu”, dar şi de la „Tudor Vianu”.
Astfel, după ce, timp de câteva zile, au făcut cursuri privind activitatea din domeniul administraţiei publice locale, azi şi mâine, pe rând, tinerii vor vizita… Consiliul Judeţean Giurgiu.
Măi, oameni mari care aţi implementat proiectul, altă instituţie nu găseaţi? Păi, la judeţ, ce să înveţe? Cum să dea la schimb funcţii de conducere- la subordonate- unora care votează astfel încât majoritatea în CJ să fie a şefului ăl mare? Chiar dacă şeful mai mic pus la Muzeu, de exemplu, nu are vreo legătură cu domeniul( şi, mai mult decât atât, surse din cadrul instituţiei ne spun că deciziile sale sunt complet neinspirate şi contestate vehement de specialiştii de acolo)?
Ce să înveţe elevii giurgiuveni de la conducerea CJ Giurgiu? Cum să te lauzi cu proiecte noi, deşi sunt depuse şi câştigate din mandatele trecute sau sigur sunt întocmite de atunci? Cum, atunci când ceva nu e bine, cel mai simplu, ca şef de instituţie, e să dai vina pe cei dinaintea ta, la nesfârşit?
Cum să te victimizezi continuu că-ţi sunt blocate diverse proiecte, dar să te bucuri, în esenţă, că rolul de „victimă” aduce… simpatia cetăţenilor? Şi să justifici, astfel, inactivitatea?
Ăsta-i exemplul de administraţie publică despre care vreţi să înveţe elevii noştri?
Şi apoi, parcă şi văd un grup de liceeni, în interiorul instituţiei, însoţiti de un ghid care le spune, tare, ca la muzeu: -Uitaţi, copii, aici, pe vremuri, erau întocmite proiecte europene… Aici, oamenii munceau pentru dezvoltarea judeţului nostru!
-Oooo! Şi acum?
-Acum… După cum puteţi observa, Consiliul Judeţean Giurgiu e în… conservare(politic, evident, vorba şefului PNL, Raluca Surdu)!
Chiar aşa, CJ- un muzeu la conducerea căruia tot un fel de Buduru avem(?!).
Ghid(uşa)
-Doar unele părţi ale articolului se încadrează în special literară pamflet şi trebuie tratate ca atare…