După ce a aflat cum se foloseşte, de fapt, lampa fermecată, ministrul Muncii, Raluca Turcan, s-a pus hotărâtă pe treabă. Şi-a suflecat dreapta şi-a luat-o din birou în birou, din minister în partid, în căutarea duhului potrivit care să(-o) pleznească din bici şi să-i îndeplinească trei dorinţe. Una, sperăm noi, ar fi să înveţe limba română şi niţică logică.
În fine, rugându-se să nu o mai nimerească fix pe-a lui Stolojan, ce dracului!, “mâna dreaptă” a lui Orban, cum chiar el a numit-o în vremuri mai bune, Ralluca s-a TREZIT nas în nas mai întâi cu un abur puternic şi apoi chiar cu Ludovic. Somnoros, că la ora asta nici Cîţu nu poate fi treaz, şi supărat pentru că inclusiv din vina ei a rămas închis singur în lampă, atâta amar de vreme.
Şi să vedeţi ce de cifre i-a dat duhul, că ea aşa credea, că dacă sufli-n lampă, afli preţul corect.
