Am vrut, iniţial, să vă spunem povestea „Caprei cu trei iezi”, dar ne-a fost greu să alegem dintre atâtea capre 😀 Rămânem datori!
Azi, „Albă ca Zăpada şi cei 7 pitici”.
Vă amintiţi, Alba a fugit (din PD, la PNL, la ALDE, înapoi la PNL), prin pădure, şi, obosită maxim, a ajuns la căsuţa murdară, neîngrijită a celor 7 pitici.
Ăştia, când au văzut-o, iniţial au vrut să-i facă felul, dar au descoperit că e bună şi ea la ceva, la casa omului.
După ce a făcut niţică ordine, ajutată de tot felul de prieteni necuvântători, Alba noastră s-a pus pe cântat şi pe jucat, alături de piticii mulţumiţi că le mai dădea şi lor câte un os, din când în când.
Cel mai mult, însă, pe Alba o iubea Mutulică(aşa e povestea!), care se întorcea la „pupat”, din nou şi din nou! De câte ori avea ceva de comunicat, Alba îl punea pe Doc să-l consilieze pe Mutulică, astfel că a ieşit o mare, mare brânză. Grumpy, săracu, încerca el să dreagă busuiocu’, dar nu-l mai credea nimeni, pentru că spunea numai tâmpenii. Ceilalţi pitici au fost mereu de decor, n-are sens să insistăm.
Ziua, piticii plecau cântând la serviciu, unii la Prefectură, alţii pe la ministere, alţii la… telemuncă, deh, după aptitudini. Într-o seară, au găsit-o pe Alba ca leşinată, dormind un somn lung. O fi otrăvită? S-au întrebat ei liniştiţi.
Dar nu, de data asta, ea doar îşi făcea somnul de frumuseţe, pentru a ieşi din starea de urgenţă proaspătă, odihnită şi gata de campanie electorală.
Somn uşor, copii!
*Acesta este un pamflet ce trebuie tratat ca atare