Articol preluat de pe www.giurgiu-acum.ro: „Cuvântul traseist nu există în dicţionarul limbii române. Există doar „traseistă, traseiste s. f. (pub.) prostituată care își acostează clienții pe șoseaua de centură”. (Sursa: Argou (2007) | )
Nici „traseism” nu există în dictionar. Atunci înseamnă unul din „meritele” clasei politice actuale este şi acela de a crea cuvinte noi : traseismulul politic, adică un fel de sport al politicienilor oportunişti. Traseistul politic este acela care nu-şi desface niciodată bagajele deoarece, pentru el, schimbarea taberelor este singura şansă de a accede la funcţii şi resurse.
Traseistul n-are ideologie. El este astăzi democrat, mâine socialist, poimâine liber-schimbist. El se asociază unor grupări care îi pot satisface interesele personale. Dar niciodată n-o să recunoască acest lucru iar motivaţiile publice vor viza interesul comunităţii, se va prezenta ca o victimă a marginalizării în propriul partid, a îngrădirii acţiunilor sale destinate binelui general. În spatele unor astfel de declaraţii sforăitoare nu sta decât scopul interesului personal, reuşita individuală.
În fond, traseismul reprezintă o impostură, o trădare a electoratului, a celor care au susţinut campania pentru că, oricât ar vrea să creadă, „alesul” nu este chiar… cel mai iubit dintre pământeni.
Apartenenţa la un partid politic este o opţiune personală. La fel ca şi trădarea. Nu eşti obligat să trădezi, alegi s-o faci.
Traseistul nu acceptă eşecul sau renunţările ca parte inevitabilă a vieţii politice. El trebuie să-şi satisfacă ambiţiile şi pentru că, în afară de propriul interes nu-l leagă nimic de partidul care l-a propulsat, pleacă. Trădează”.