“Legea de nerefuzat” a lui Pîslaru şi Bolojan a fost REFUZATĂ!
Până și oficialii Comisiei Europene spun ceea ce PSD susține de la bun început: nu poți construi o lege serioasă a salarizării pe un buget sufocat de austeritate și fără politici economice care să genereze banii necesari pentru susținerea salariilor pe termen lung.
Dar exact aici se vede limita profundă a „reformatorului” Bolojan. Pentru el, economia pare să însemne un singur lucru: tai, taxezi, îngheți și mai tai puțin. Apoi te miri că nu există bani, că sindicatele refuză, că partidele nu semnează și că nici Comisia Europeană nu înghite improvizația prezentată drept reformă.
Așa-zisa „lege de nerefuzat” Pîslaru-Bolojan tocmai a primit un refuz cât se poate de clar! Iar acum se organizează întâlniri la Cotroceni. Pentru ce? Să negociem o lege-fantomă?
PSD nu a primit un proiect de lege! Nu a primit grilele de salarizare. Nu a primit strategia privind cheltuielile de personal. Nu există nici măcar un set clar de principii pus oficial pe masă.
CUM SĂ EXISTE UN ACORD POLITIC PE CEVA CE N-A VĂZUT NIMENI?
N-au văzut legea partidele. N-au văzut-o salariații. N-au văzut-o sindicatele.
Să fie foarte limpede: PSD nu și-a dat acordul și nu va semna în alb pentru proiectul lui Bolojan și Pîslaru!
Și, mai ales, nu poate exista o reformă reală a salarizării fără consultarea celor cărora li se aplică. Să încerci să impui cu forța o asemenea lege, ignorând sindicatele și angajații, înseamnă să te joci cu focul. Tensiunile sociale și blocajele care pot urma ar putea costa România mult mai mult decât sancțiunea aferentă jalonului din PNRR.
Culmea este că Bolojan încearcă acum și o diversiune extrem de periculoasă: să-i pună pe angajații din privat împotriva bugetarilor. Profesorul devine „povară”. Medicul devine „cheltuială”. Funcționarul devine dușmanul celui care muncește într-o hală sau într-un birou privat.
Este aceeași rețetă toxică prin care, atunci când nu ești capabil să unești societatea în jurul unor soluții, cauți categorii sociale pe care să le învrăjbești unele împotriva altora. Doar că Bolojan nu este nici pe departe marele apărător al angajaților din privat pe care încearcă acum să-l joace. Când PSD a susținut majorarea salariului minim, s-a opus. Între timp, politicile sale au însemnat taxe mai mari și o putere de cumpărare mai mică pentru români, inclusiv pentru cei care muncesc în mediul privat.
Și poate cineva ar trebui să-i amintească un lucru elementar: angajații din privat își duc copiii la profesorii plătiți de stat. Angajații din privat ajung în spitale și sunt tratați de medici plătiți de stat. Iar bugetarii cumpără produse și servicii de la firme private.
România nu este formată din două tabere care trebuie puse să se urască între ele!
Dacă jalonul privind salarizarea va fi ratat, Bolojan nu va putea arunca vina nici pe sindicate, nici pe bugetari și nici pe PSD. Răspunderea îi aparține celui care a avut obligația să construiască proiectul, să negocieze și să obțină susținerea necesară.
Dar pentru asta trebuia dialog, viziune economică și capacitatea de a construi consens. Nu încăpățânare, austeritate și o „lege de nerefuzat” pe care, până la urmă, n-o vrea nimeni! – preşedinte PSD Giurgiu, deputat Marian Mina.