La sfârşitul lunii octombrie, era anunţată cu fast demararea proiectului privind restaurarea, consolidarea şi dotarea Muzeului Judeţean „Teohari Antonescu” Giurgiu. Este un proiect întocmit, depus şi câştigat în mandatul trecut, când la conducerea Consiliului Judeţean Giurgiu era social-democratul Marian Mina. Este un proiect ambiţios, în valoare de circa 2,5 milioane de euro, şi prin care la Muzeu ar trebui să fie făcute investiţii cum nu s-au mai realizat de la înfiinţarea acestuia. ATENŢIE! Proiectul a obţinut cel mai mare punctaj din ŢARĂ şi a fost admis primul pe lista proiectelor finanţate de Granturile SEE şi Norvegiene în cadrul Programului Ro-Cultura.

Bun de făcut poze la conferinţa de lansare(vezi foto 1), excelent pentru a fi trecut în raportul de activitate al actualului preşedinte al CJ, PNL-istul Dumitru Beianu, proiectul menţionat are, însă, mari probleme de implementare.

Şi, dacă problemele NU vor fi soluţionate la timp, în mandatul viitor am putea da înapoi către Granturile norvegiene (din banii noştri, ai giurgiuvenilor!) toate cele 2,5 milioane de euro. Bine, n-ar fi prima oară când, după administraţia PNL-istă, judeţul Giurgiu să fie nevoit să plătească corecţii financiare usturătoare sau chiar să returneze fondurile europene. Dacă doriţi, într-un material viitor, vă dăm toată lista.

Pe surse ni s-au transmis mai multe informaţii şi documente potrivit cărora am putea păţi la fel, în 2024.

Noi vă prezentăm faptele şi dumneavoastră trageţi concluziile!

Întârzieri mari în procedura de achiziţie a contractului de lucrări

Managerul acestui proiect a informat conducerea instituţiei, încă de la începutul acestui an, asupra problemelor care au apărut, dar se pare că nu a fost luat în seamă. Abia în iunie, când s-a sesizat chiar Ministerul Culturii, a fost convocată o şedinţă cu scântei – ne transmit sursele-, iar vina a fost plasată fix în curtea celui care a tot încercat să atragă atenţia asupra întârzierilor: managerul de proiect. Probabil, singura vină a persoanei cu pricina este că, de la începutul acestui mandat, şi-a exprimat public părerea despre… viaţa politică, neacceptând să se gudure pe lângă unii şi să-i linguşească, de frică să nu îşi piardă locul de muncă. Ghinion.

Haideţi să vedem ce au găsit cei care au întocmit un raport în urma vizitei de monitorizare a proiectului care s-a desfăşurat în octombrie anul acesta.

În ceea ce privește stadiul fizic al implementării proiectului, se consemnează înregistrarea unei întârzieri semnificative în ceea ce privește achiziția de proiectare, execuție si design”

Reprezentanții OP apreciază că factorii de decizie de la nivelul PP ar fi trebuit să analizeze cu atenție activitatea echipei de management, ce include 12 membri, și să ia măsuri în sensul eficientizării activității, eventual prin recalcularea normelor de lucru și, dacă este cazul, suplimentarea normelor lunare de lucru aferente pozițiilor direct implicate în procesul de achiziție” Ce înţelegem de aici? Înţelegem că vizita de monitorizare spune clar CINE ar fi trebuit să ia măsuri şi CE măsuri ar fi trebuit să ia. Şi cei care ar fi trebuit să ia măsuri sunt FACTORII DE DECIZIE LA NIVELUL CJ, adică preşedintele instituţiei, singurul care ar fi putut interveni şi care, mai mult, a fost informat încă de la începutul anului şi anuntat de catre managerul de proiect că trebuie să ia masuri.

Încă o dată, dacă ţie, mare şef de instituţie, ţi se spune de la începutul anului că sunt probleme pe achiziţia de proiectare şi execuţie şi ţi se cere să iei măsurile necesare, care nu sunt la îndemâna managerului de proiect, de ce este vinovată tot persoana care te-a tras de mânecă? De ce nu ai luat măsuri  înainte să fie atât de târziu?

Concluzia vizitei este clară:

Un lider se deosebeşte de un şef prin mai multe calităţi, una dintre cele mai importante este aceea că nu va da mereu vina pe alţii, ci va căuta să rezolve problema, cu înţelepciune şi deloc… subiectiv.

Managerul de proiect a transmis, cum spuneam, încă de la începutul anului, o adresă către preşedintele CJ, în care îi spunea despre problemele din proiectul privind Muzeul.

Nimeni, nimic… Până când s-a găsit momentul propice să fie găsit ţapul ispăşitor. Că doar libertatea(mai ales de exprimare) se plăteşte scump, în vremurile astea…

Cum spuneam, managerul de proiect susţine că are toate dovezile că şi-a făcut datoria şi redăm mai jos doar câteva fragmente dintr-o motivaţie pe care ne-au transmis-o sursele noastre:

Începutul implementarii(proiectului pentru Muzeu, n.r.) a coincis cu perioada schimbarii dlui Presedinte Marian Mina(PSD) cu dl Dumitru Beianu (PNL). Inca de la inceputul proiectului, dl. Presedinte DB(Dumitru Beianu, n.r.) a spus de cate ori a avut ocazia, ca este un proiect prost, care are cofinantare prea mare si a cautat in mod constant sa denigreze munca pe care eu am depus-o, probabil dintr-o neinteleasa, pentru mine, razbunare politica. Nu am putut intelege altfel, permanentul dispret aratat fata de proiectele depuse pe durata mandatului fostului presedinte.

Problema cea mai dificila a proiectului este Contractul de PE si design in valoare de peste 2mil. Euro. Acest contract a inregistrat intarzieri foarte mari la scrierea caietului de sarcini, lucru ce era in sarcina serviciului tehnic. Eu am sesizat acest lucru inca din luna ianuarie a acestui an si am incercat sa am o convorbire cu dl Pres  DB. Din pacate, am fost refuzata de fiecare data. Prin urmare, am intocmit o adresa de informare (anexata ca proba la dosar), in care am expus situatia si am rugat sa ia masurile care se impun pentru a determina serviciul tehnic sa prioritizeze scrierea caietului de sarcini, deoarece stiam ca este foarte incarcat acest serviciu si doar Presedintele putea sa prioritizeze sarcinile. La aceasta adresa nu am avut niciodata un raspuns. In schimb, in luna iunie dl Pres DB a convocat o sedinta cu toata echipa de management si ne-a amenintat pe toti ca ne va taia toate sporurile daca nu se realizeaza achizitia in timp util si m-a nominalizat pe mine ca unic vinovat(…)

In data de 27.10.2021 am primit o vizita de monitorizare din partea UMP ro-cultura, in urma careia a rezultat un Raport (anexat ca proba la dosar). In acest raport se precizeaza clar ca vinovatia pentru intarzierea Contractului de PE este a ”factorilor de decizie din CJG”, managerul de proiect nefiind in niciun fel nominalizat ca vinovat. Comisia a inteles ca nu avea ce sa faca managerul de proiect, cu functie de executie, atat timp cat presedintele DB, desi informat fiind, nu a reusit sa determine o grabire si o prioritizare a procesului de scriere a caietului de sarcini”.

Managerul de proiect reclamă, în acelaşi document, şi că cei cei din conducerea CJ Giurgiu i-ar fi „umilit”, în mai multe rânduri, pe cei din echipa de implementare, nu le-a permis să dialogheze cu delegaţia vizitei de monitorizare şi demontează, cu argumente şi documente, toate motivele ce i-au fost imputate cu privire la întârzierile din proiect.

De asemenea, susţine că a fost înlocuită cu o persoană apropiată de unul dintre vicepreşedinţi. Motivaţia managerului de proiect care a acţionat în instanţă CJ Giurgiu pe această speţă este mult mai amplă. Când vom reveni pe subiect, pentru că le cerem public celor din conducerea CJ Giurgiu să ne spună de ce s-a ajuns aici!, vom mai publica şi alte fragmente din documentul menţionat.

Dincolo de conflictul din interiorul instituţiei, rămâne problema întârzierilor care nu se ştie dacă vor mai putea fi recuperate. Şi, dacă va fi aşa, în 2024, în loc să construim, vom da înapoi bani mulţi, mulţi… De ce? Asta este „competenţă”? Asta înseamnă să „reclădim” Giurgiu?

Vom reveni cu amănunte!

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.