În contextul asprelor dojeniri făcute de către otcârmuitorul judeţului Vlaşca, I.Prijbianu, subotcârmuitorul plăşii Ogrezeni a efectuat o amplă cercetare asupra uciderii în zona satului Babele a celor trei evrei şi a negustorului creştin, cercetări în urma cărora a reuşit să demonstreze că vinovaţi de aceste crime nu sunt cetaşii lui Nicolae Grozea, aşa cum reiese din raportul pe care l-a înaintat la Giurgiu în ziua de 2 februarie 1834, document pe care îl prezentăm în continuare:

„După cercetaria ce s-au făcut de către aciastă supotcârmuire pentru omorul a 3 ovrei şi 1 neguţător pe drumul Craiovii în tufele Babilor după iscodirile ce s-au făcut să dovediază că omoru nu este săvârşit de arestanţii cei scăpaţi din ocna Telegii ci hoţii s-au luat după dânşii din politia Bucureştilor fiind dovedit că <la> 19  ale trecutului ghenarie, sâmbătă, au venit 5 inşi din politia Bucureştilor călări înarmaţi la cârciuma din capu Podului lui Gâscă moşiia lui Mihail Vodă (mănăstirea; n.ns.) şi au şăzut sâmbătă de au <ră>mas acolia iar duminică până la prânz au mai picat dinspre Craiova alţi 4 şi s-au întâlnit cu toţi la acia cârciumă şi au fript 7 gârnişi, 1 gâscă iar vin au băut peste măsură.

După ce au mâncat şi au băut acei 4 au plecat le Bucureşti duminică şi au rămas la cârciumă tot acei dintâi. Tot duminică la 20 ale trecutului pe siară de tot au mai picat încă 3 dă Bucureşti călări înarmaţi din care 1 dintrânşii anume Iancu au intrat peste cei 5 unde să afla în cârciumă  iar 2 au trecut la cârciuma din capu podului despre apus după moşiia Sfintei Mitropolii Babile şi şăzând până luni toţi la 21 ale trecutului ghenarii când 1 cias 2 au plecat dă la cârciumă toţi duminică siara spre luni.

Tot la 20 ale trecutului au <ră>mas siara şi ovreii la hanu de la Gâşteşti al D. vătafu Gheorghiţă Băltianu ce este aproape de Mizilu Prisiceni (zona Buturugeni ?). Luni la 21 când au plecat şi acei cinci şăzuţi atâta vreme la cârciumă ca la 3 ciasuri din zi au trecut şi ovreii podu şi intrând în tufele Babilor şi până s-au găsit morţi nu au mai işit (sic!).

Din care este toată bănuiala că dă acei este urmată acia faptă, iar aciastă supotcârmuire înpreună şi cu cinovnicu Cinstitei Mari Vornicii luând pă cunoscător cârciumar i-am dus la Cinstita Vornicie şi Cinstita Vornicie i-au dat la Cinstita Hagie să umble prin politia Bucureştilor spre a lor cunoştinţă şi prindere.

Eşind eu afară dovedii că unii dintrânşii să află veniţi în horaşu Giurgiu şi anume Dinu Mocanu are han pă podu Târgului …. şi Dumitru ce zic au judecat pentru nişte cai ce sunt opriţi aici la Cinstita Otcârmuire numaidecât să să cerceteze şi să să prinză aceştia şi să să supuie în oprială întrebându-i şi de ai lor tovarăşi şi câţi să vor găsi înclinaţi cu ei să să puie oprială că sunt tovarăşi şi anume Iancu are un frate anume Marin şăzător în mahalaua Izvorului, Călin nepot lui jupân Vâlcan Bogasieru din Târgu Cucului, Neculai tovarăşu lor, Răducanu tovarăşu lor. La satu Coşoaia din plasa Bălţi s-au găsit un cal dereşi, umbletu în boestru, să află la arendaşu moşii Babile din plasa Ogrezenilor poate să fie de la cei morţi fiind că un cal lipseşte. De aceia nu lipsesc a raportui Cinstitei Otcârmuiri”[1]

Raportul a fost primit la Giurgiu în ziua de 3 februarie 1834, conform adnotării făcută în colţul din dreapta, sus, dar răspunsul s-a trimis la Ogrezeni abia peste trei zile, în ziua de 5 februarie 1834 în contextul în care, aşa cum se va vedea mai departe, cele semnalate erau deja cunoscute de către otcârmuitor: „S-au văzut coprinderea raportului Dumitale de supt nr. 492 şi pentru toate cât arăţi Otcârmuirea are ştiinţă încă mai dinainte. Şi cât pentru acel Dinu cu bănuială omorului ovreilor prinzându-să înpreună cu sluga sa s-au şi dat în primiria cinovnicului Cinstitei Mari Dvornicii rămâind a să mai găsi tovarăşii lui Iancu şi Călin, dar pentru calul ce arăţi că să află de pripas la arendaşul satului Babile vei publicui spre aflarea păgubaşului.”[2]

 

Cons. Sup. Damian Ancu


[1] Ibidem, f.92

[2] Ibidem, f.96