Localitatea Greaca apare menţionată în documente la începutul secolului al XVI-lea în momentul în care domnitorul Neagoe Basarab dăruieşte soţiei sale Balta Greaca, din Judeţul Ilfov, baltă cunoscută apoi sub denumirea de „Balta Doamnei”. Ulterior această importantă  sursă piscicolă a trecut în proprietatea Sfintei Mitropolii care, pentru a o putea valorifica, o arenda  – de obicei pe o perioadă de trei ani, celor care aveau posibilităţi reale de a o exploata.

În anul 1831 balta este arendată la doi arendaşi, respectiv lui Gheorghe Cazacu – arendaşul din Cucuieţi  şi lui Mihalache Parciula – probabil din Bucureşti. Conform documentelor create  de Prefectura Judeţului Vlaşca, aflate în păstrarea şi administrarea Biroului judeţean Giurgiu al Arhivelor Naţionale, în anul 1832 a izbucnit un puternic conflict între cei doi arendaşi, un prim document (original) fiind reprezentat de un ordin din 17 martie 1832, al Otcârmuirii Sfintei Mitropolii către Otcârmuirea Judeţului Vlaşca, document pe care îl redăm în continuare:

Fiind că Dumnialui Kir Mihalache Parciula au luat cu arendă pă trei ani balta Griaca a Sfintei Mitropolii cu condiţii precum mai pe larg să copriind în contractul ce i s-a dat încă de la 1831, aprilie 23, acum numitul ne arată că arendaşu moşii Cucuieţi tot a Sfintei Mitropolii nu-l îngăduieşte ca să-şi caute balta întocmai după coprinderia contractului ci să amestecă să-i strice enteresurile sale.

Pentru care dăm în cunoştinţa Cinstitei Otcârmuiri  a acestui judeţ Vlaşca ca după contractul Sfintei Mitropolii şi după înscrisul acelui arendaş care s-au dat  înpreună cu contractul Dumisale Kir Mihalache să dia poruncă acelui arendaş al moşii Cucuieţi prin într-adins orânduit cinovnic ca să nu să mai amestece nicicum la enteresul bălţii în afară numai din peştele ce are să ia de la Parciula, precum şi de să va fi pricinuit vreo pagubă din partia lor să-l şi îndatoreze a o plăti Domnii Sale.

Rezoluţia, pusă pe acest document în ziua de 1 aprilie 1832, ziua în care a fost primit şi documentul: Să să scoaţă copie după aceasta şi să se orânduiască …a face cuviincioasa înplinire întocmai. 1832, aprilie 1

Ca urmare a fost orânduit imediat logofătul Costache Altâparmac pentru a merge să cerceteze acest caz la faţa locului, modul în care s-a desfăşurat cercetarea rezultând din raportul acestuia din 8 aprilie 1832 către Otcârmuirea Judeţului Vlaşca păstrat, de asemenea, în original:

După arătarea ce am făcut Cinstitei Otcârmuiri pentru nesupuneria năvodarilor ce vâniază peşte din balta Grecii asupra căriia sunt orânduit cu porunca Cinstitei Otcârmuiri cu nr. 836 a împlini de la pomeniţii năvodari dreptul arendaşului moşii Grecii Mihalache Parciulia, după coprinderia copii poruncii Otcârmuirii Sfintei Mitropolii ce mi s-au dat de la Cinstita Otcârmuire, mergând şi al 2-lia <rând> înpreună cu şapte cătane ce am luat cu porunca Cinstitei Otcârmuiri de la căpităniia Falaştoaca  şi cu dorobanţii orânduiţi şi cu câţiva din lăcuitorii satului Griaca ce am putut lua, căci nici ei nu voia a să supune poruncii zicând că afară din porunca suptotcârmuitorului plăşii nu cunoscu altă poruncă. Apoi vrând a ridica pe acei zurbagii năvodari ca să-i aduc la Cinstita Otcârmuire după poruncă, lăcuitorii ce-i luasem din satu Griaca n-au vrut să-mi dia ascultare ca să prinză pă acei năvodari pentru cuvintele de mai sus lăsându-mă numai cu catanele şi acei trei dorobanţi ce-i aviam.

Şi nefiind îndăstui de a mă înpotrivi acelor năvodari care era în sumă de 150 oameni şi să afla toţi sculaţi în picere şi striga asupra-mi că ori să fug de la dânşii sau de nu nu voi putia scăpa zdravăn de la dânşii, căci ei nu cunosc pe altnimeni decât numai pă Gheorghe Cazacu  arendaşu ot Cucuieţi  care-le li-a dat voe a vâna peşte dându-mi şi un răvaş al acelui pomenit arendaş care-le să alătură pă lângă aciasta în care scrie acelor năvodari ca să nu dia la nimeni supunere.

Am vrut să rup pă vreo doi-trei din trânşii, cei care era mai zurbagii, dar temându-mă după a lor înverşunare să nu facă vreo primejdie de moarte care negreşit putia să să întâmple dă nu fugiam îndată din naintia lor. De aceia nu lipsesc a face cunoscut Cinstitei Otcârmuiri ca să facă cuviincioasă punere la cale precum să va chibzui. Să alătură şi foaie de numele acelor zurbagii vătaşi dă năvodari.

 

Cons. sup. Damian Ancu