Potrivit Raportului privind starea justitiei,  în anul 2011 justiţiabilii au recurs mai des la procedura medierii, ca metodă alternativă de soluţionare a litigiilor. Instanţele au încuviinţat 1525 de medieri în timpul proceselor, faţă de doar 258 de medieri în anul anterior. Datele statistice arată că această procedură a început să fie utilizată şi la nivelul parchetelor, unde deocamdată doar două cauze fiind soluţionate prin mediere.

Cu toate acestea, Consiliul Superior al Magistraturii a concluzionat că numărul mic al cauzelor în care părţile au apelat la mediere denotă faptul că instituţia, în forma sa actuală, nu şi-a atins scopul de a degreva instanţele, astfel încât se impune regândirea ei, pentru a-i asigura eficienţa.

În momentul de faţă, pe rolul Parlamentului se află o propunere legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la care Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor a solicitat un punct de vedere Consiliului Superior al Magistraturii. Propunerea vizează, în principal, introducerea obligativităţii medierii în anumite cauze, precum şi unele aspecte legate de organizarea şi funcţionarea Consiliului de Mediere.

În şedinţa din 13 septembrie 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat această propunere legislativă, formulând mai multe observaţii şi propuneri, transmise Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor. Cu referire la aceeaşi propunere legislativă, Ministerul Justiţiei a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii să formuleze propuneri şi observaţii în cazul în care se vor identifica litigii pentru care se va aprecia că medierea trebuie să fie obligatorie, şi să identifice măsurile care pot fi luate în cazul în care îndrumarea la mediere de către judecători nu este respectată de părţi.

În şedinţa din 19 ianuarie , Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că este posibilă instituirea unor norme privind obligativitatea pentru anumite părţi, în anumite tipuri de litigii, de a se prezenta la şedinţa de informare şi au fost identificate unele tipuri de cauze în care s-ar putea reglementa medierea obligatorie, dar şi modalităţi de motivare a părţilor dintr-un litigiu de a apela la mediere, atât stimulative-recompensatorii, cât şi sancţionatorii, propunerile şi observaţiile formulate fiind înaintate Ministerului Justiţiei.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.