De cand ninge, oamenii se ascund si mai mult. Pe strazile inzapezite suiera pustiul, in timp ce dincolo de draperii si-n miros de portocale, privirile stau atintite in ecrane, iar mainile sunt straine cand nu apasa butoane. Ce s-a intamplat cu noi?

Imi imaginez ca iernile erau altfel mai de demult. Da, pe vremea cand indignarea fata de „capriciile” anotimpului alb era nesemnificativa, ca doar nu era nicio surpriza sa ninga iarna. Pe vremea cand cartile se imprumutau (si se inapoiau intacte pentru ca nu era frumos altfel), cand se trimiteau vederi si se ascultau cu atentie desavarsita povestile batranilor pe care cine nu-i avea trebuia sa si-i cumpere.

In iernile alea, oamenii nu se sfiau de obraji imbujorati si de caciuli de lana. Vietile lor nu-si pierdeau sensul cand zapada le ajungea peste genunchi. Povestile de dragoste deveneau si mai intense in incercarea de a-si tine echilibrul pe gheata. Manusile groase faceau ca tinerile de mana sa fie mai stranse, fularele bine asezate in jurul gatului nu ascundeau grimase si zambete, iar cojoacele lasau loc de imbratisari. Pe-atunci, viscolul nu ne ravasea nici mintile, nici sufletele si inimile oamenilor de zapada treceau de primaveri si toamne fara a fi frante.

6 COMENTARII

  1. nostalgia nu face bine sanatatii viitorul are prioritate de aceea cadenta prezentului nu e in totalitate pentru ca ne reintoarcem mereu in trecut ce a fost a fost odata de mult acum traim alte vremuri alte timpiri alte ierni cu alte zapezi cu alte trairi cu alte motivatii si inca e bine poate doar peste 10 ani e posibil sa ne cainam si sa devenim nostalgici dupa timpul prezent de astazi cine e vinovat o m u l pentru ca se grabeste sa respire pentru ca se grabeste sa sa se nasca pentru ca se grabeste sa iubeasca pentru ca se grabeste sa moara prin toata aceasta graba omul individul isi creeaza un haos intern si nu mai reuseste sa discearna binele de rau iar obiectul aparatul televizor il ajuta pe om in zilele noastre mai degraba sa se salbaticeasca in plin avint creator exista un refugiu uman doar in mintea noastra dar e ca un vis ca o naluca vrem sa reactionam, vrem dorim o reformare interioara dar cei din jur semenii din jurul nostru detin monopol asupra noastra unii fiind ma i puternici mai adaptabili la nou si atunci am pierdut aruncindu ne in bratele nostalgiei incetam sa progresam si individual costa enorm boala secolelor a fost mereu nostalgia dupa o anume epoca traita intr un timp anume antidotul e numai omul care n are decat o solutie sa deschida larg ochii si sa si infrunte prezentul viitorul cu stoicism si demnitate ptr ca secretul existentei lui e legat de evolutie perpetua nu mai beti zapada si respirati roua ca ionel muscalu ca clacarea este inevitabila

  2. ,, Nu stiu ce s-a facut….
    Pamantu-i mic si zarile-au scazut.
    Nu se petrec minuni si nu cad stele,
    ca-n noptile copilariei mele…”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.