Despre literatură se poate vorbi, cu siguranță, si altfel decât la școală…Săptămâna aceasta ,,Jurnalul Național”a adus în prim-plan un volum care merită neapărat menționat :,,Poemul Invectivă”de Geo Bogza.Interzis cu desăvârșire în perioada comunistă, volumul a fost publicat în Iugoslavia, în anul 1986 și a obținut și un important premiu pentru literatură.Spațiul scrisului său îi datora însă lui Bogza editarea acestei scrieri pe care autorul o considera  un ,, imens monolog interior fără niciun pic de literatură, scris cu convingerea că în afară de mine nu îl va citi nimeni”.Anticonvenționalismul de care dă dovadă, originalitatea, franchețea cu care abordează subiecte tabu în societate, în literatură și chiar în intimitate, fac să nu treacă neremarcată această scriere și mai ales să nu rămână citită doar de către autorul ei!deoarece mesajele transmise sunt…flagrant  de vii!Societatea în care trăim pare să recicleze  ideile poemelor incluse în volum, iar pentru a convinge, decid să vă prezint  unul dintre  textele de mare curaj :

POEM ULTRAGIANT

Într-una din nopţile mele am făcut dragoste cu o servitoare
Totul a fost pe neaşteptare – şi aproape fără voia mea.
Era undeva într-un oraş murdar de provincie
Şi locuiam la prietenul meu din copilărie.

Într-o seară am rătăcit singur pe străzi – şi când m-am întors
Servitoarea făcea patul în camera mea
Era o servitoare tânără şi negricioasă
Mi-a spus că toţi ai casei sunt plecaţi în oraş la plimbare
A zâmbit
Şi a trecut pe lângă mine de nenumărate ori.

Eram destrămat în seara aceea şi n-aveam nici o poftă să fac dragoste
Dar servitoarea era tânără
Nu cred să fi avut mai mult de şaisprezece ani
Şi cum se aşezase aproape pe pat, parcă aşteptând
M-am apropiat zâmbind şi am întrebat-o cum o cheamă.

Mi-a spus un nume oarecare, mi se pare că Maria
I-am spus că e frumos, ea s-a prefăcut că se ruşinează,
Cred să fi fost aproape de miezul nopţii
Prin ferestrele deschise răzbătea zgomotul confuz al oraşului
Acolo, undeva, erau teatre, cinematografe, femei splendide şi automobile
Aici eram numai eu cu servitoarea;
Ea n-a zis nimic, a închis numai ochii.

Era o servitoare scurtă, bondoacă aproape
Şi mirosea foarte rău a sudoare.
O, servitoare cu care am făcut dragoste într-un oraş murdar de provincie
Pe când eram destrămat şi stăpânii tăi lipseau de acasă
Servitoare, pe pulpe cu două dungi roşii de la jaretiere
Servitoare cu pântecul mirosind a ceapă şi a pătrunjel
Servitoare cu sexul ca o mâncare de pătlăgele vinete
Scriu despre tine poemul acesta
Pentru a face să turbeze fetele burgheze
Şi să se scandalizeze părinţii lor onorabili
Fiindcă deşi m-am culcat cu ele de nenumărate ori
Nu vreau să le cânt
Şi mă urinez în cutiile lor cu pudră
În lingeria lor
În pianul lor
Şi în toate celelalte accesorii care le formează frumuseţea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.