În urmă cu aproape un an, vă prezentam câteva aspecte legate de activitatea din Zona Liberă Giurgiu, fapte ce au ridicat şi încă ridică multe semne de întrebare. De toate acestea, primarul Nicolae Barbu nu ar fi fost străin, având în vedere că Administraţia Zonei Libere este direct în subordinea Consiliului Local, respectiv în subordinea sa.

Cei mai mulţi dintre angajaţi sunt nemulţumiţi de măsurile luate de către conducerea ZL în ceea ce-i priveşte, iar anul acesta a fost atins apogeul. Mai exact, deşi, până în luna mai, Zona Liberă a fost pe profit, conducerea ZL a decis, se pare că după preferinţe, să trimită unii angajaţi în şomaj tehnic o lună întreagă. Asta, deşi termenul dat de Guvernul Orban era de două săptămâni. Adică, unii angajaţi lucrau 2 săptămâni, iar în celelalte 2 stăteau în şomaj tehnic şi tot aşa. De reţinut este că unii dintre salariaţi nu au fost trimişi deloc în şomaj tehnic. Pe ce criterii aţi făcut asta, domnule Cartojan?

Unii, în şomaj tehnic, alţii cu sute de milioane salariu

Apoi, în timp ce unii dintre angajaţi au rămas cu mai puţini bani la salariu, din cauza măsurii şomajului tehnic, alţii nu au simţit „criza”. Este vorba despre şeful Serviciului de Operaţiuni Cheu, Preda Constantin, care nici n-are, se pare, prea multe atribuţii, dar leafa de 6.000 de lei nu i-a fost atinsă, în această perioadă. Preda Constantin este un apropiat al lui Nicolae Barbu, „adus” acolo de primar.

Să nu uităm nici că, la finalul verii anului trecut, Liviu Cartojan şi-a dat singur, pe „criteriu de performanţă”, vreo 500 de milioane de lei, lucru aprobat de Consiliul de Administraţie, format la propunerea lui Nicolae Barbu şi din care face parte chiar Noruţ Stănişteanu, şeful Pro România Giurgiu. Şi anul acesta, deşi mulţi angajaţi au fost în şomaj tehnic, Liviu Cartojan îşi va lua iar cele 500 de milioane, tot pe „criteriu de performanţă”, plus salariul neatins, de 120 de milioane de lei vechi. Ce-o face domnul director la Zona Liberă de atâţia bani?

Noi angajări la Zona Liberă

Recent, la biroul de anchiziţii a fost angajată soţia unui om de afaceri din Zona Liberă, aceasta, după ce, ceilalţi salariaţi ai biroului nu ar mai vrea să ia parte la procedurile de achiziţii în derulare.

Se aude că este un adevărat haos în Zona Liberă, deoarece majoritatea angajaţilor se plimbă prin oraş în timpul programului de lucru. Directorul Cartojan nu le poate spune nimic, deoarece şi acesta foloseşte maşina de serviciu în interes personal. Mai jos puteţi observa autoturismul de serviciu cu nr. GR 05 DJH, parcat în faţa şaormeriei pe care chiar dl Cartojan o deţine.

Oare cei de la Curtea de Conturi, când vin să facă controale nu întreabă şi unde se duce atâta combustibil? Nu de alta, dar când era director Mihai Miron, acestuia i s-a imputat combustibilul, deoarece a folosit maşina de serviciu în interes personal. Oare domnul primar Barbu chiar nu ştie de aceste lucruri? Şi dacă ştie, nu-l deranjează?

Un alt fapt demn de menţionat este cel legat de drumul către Mol, reabilitat acum câţiva ani. Tot directorul Cartojan, fiind atunci inginer şef, a achiziţionat piatră în valoare de 46537,20 lei, factura fiind semnată chiar de el, factură neînregistrată în Punctul de Frontieră şi nici la Biroul Vamal. Această piatră nu ar fi ajuns în Zona Liberă. Deci, vorbim cumva despre o factură fictivă? Unde s-a dus materialul respectiv?

Dacă vă amintiţi, drumul cu pricina a fost inaugurat cu mare fast de fostul director Răzvan Cuc. În pozele făcute atunci, dar şi în filmare, în spatele său, nu se vede nicio piatră, doar beton turnat direct peste pământ.

Vorbim despre doi oameni puşi de Nicolae Barbu la Zonă şi care se duceau săptămânal să-i dea raportul, deci primarul nu ştia nici de această achiziţie?

Vă mai vorbeam anul trecut şi despre achiziţionarea de mobilier stradal, la suprapreţ, în Zona Liberă.

Şi dacă tot e bogăţia de pe lume la Zona Liberă, de ce să nu fie cumpărate coşuri de gunoi cu câte 480 de lei bucata?

Ei bine, cazul acesta, din 2017, este mai special. Am intrat în posesia unei facturi emise de ZL pentru mai multe obiecte de mobilier stradal, cu o valoare de peste 12.000 de lei, pentru câteva băncuţe, coşuri de gunoi şi indicatoare rutiere. Lăsând la o parte faptul că oricine ar căuta pe google obiecte similare, le-ar găsi la jumătate de preţ sau poate chiar mult mai puţin, interesant este cum s-a derulat achiziţia. Totul, într-o singură zi. Urcat pe SEAP, licitaţia, achiziţia, montajul şi recepţia. Nu s-a mai pomenit aşa viteză de la… „Săgeata Galbenă” încoace. Nu de alta, dar firma care este din Teleorman ar aparţine unor apropiaţi ai familiei Cartojan şi, la data menţionată, nu a avea niciun angajat la momentul respectiv şi mai interesant, n-are nici obiectul de activitate necesar derulării unei asemenea achiziţii.

Deratizările din Zona Liberă Giurgiu

O dată sau de două ori pe an sunt efectuate astfel de activităţi. Adică, cel puţin resursele sunt alocate pentru acestea.

În februarie 2019, Biroul Vamal solicita o astfel de acţiune de deratizare. Dacă Biroul Vamal cerea deratizare pentru 4 mii şi ceva de metri pătraţi, Zona Liberă a alocat bani pentru 10.342 de metri pătraţi. Cu 250 de milioane de lei vechi.

Numai că, toate birourile acelea la un loc şi încă o dată n-ar acoperi suprafaţa de 10.342 de metri pătraţi pentru care au fost alocaţi banii.

Ne întrebăm pe bună dreptate, oare de ce ţine Nicolae Barbu cu dinţii de Zona Liberă Giurgiu, pentru lucruri de genul acesta?

Mai ales că, deşi a avut potenţial, în Zona Liberă nu s-a dezvoltat nimic, în ultimii ani. Mai degrabă putem vorbi despre o supravieţuire a Zonei care ar fi putut contribui semnificativ la economia oraşului şi chiar a judeţului nostru.

Redacţia

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.