În starea de urgenţă, deputaţii PNL de Giurgiu, Toma Petcu şi Alexandru Andrei, dar şi alţi colegi de-ai lor din organizaţie, foarte vocali acum, se ascundeau, sub pat, vorba lui Marian Mina. Şi mai scoteau, din când în când, capul afară(e intenţionată asta!), ori ca să mârâie puţin la PSD, ori să se laude cu ce-au făcut cei din PSD. Atât.

Să luăm exemplul Spitalului Judeţean de Urgenţă Giurgiu. În timp ce Consiliul Judeţean, condus de social-democratul Marian Mina, făcea eforturi uriaşe financiare pentru a sprijini lupta împotriva COVID-19, PNL-iştii giurgiuveni lătrau pe Facebook, susţinând că ni se pare. Că cei de Consiliul Judeţean Giurgiu ba că nu au dat bani, ba că n-au dat destui, ba că n-au cumpărat echipamente medicale, ba că au cumpărat, dar n-au ajuns. Se contraziceau singuri şi-l mai băgau în faţă şi pe nea Vasile Mustăţea, tăvălit de jurnalişti la toate conferinţele lui de presă întortocheate şi fără esenţă, în esenţă.

Cea mai uluitoare declaraţie, însă, a fost aceea referitoare la aparatul Real-Time PCR. Toma Petcu a avut tupeul(care-l şi caracterizează) să se laude că, de fapt, datorită lui şi a pretenului Andrei, acesta ar fi fost acreditat, că au mers ei de mânuţă la Guvern şi-au făcut lobby. Bravo, ce să spunem, de bine ce v-aţi dus voi doi pe la ministere, că nici acum PCR-ul nu este funcţional. Întrucât, ce să vedeţi?, nu a primit nici la această oră toate avizele necesare de la Ministerul Sănătăţii.

Deci? Numai gura e de ei.

Pe modelul Toma Petcu, recent, s-a apucat şi secretarul de stat în Ministerul Mediului, Dumitru Beianu, să se laude cu ce-a făcut Marian Mina în materie de fonduri europene. După mulţi ani de absenţă din viaţa publică, că se şi întreabă oamenii pe Facebook de unde dracului a reapărut, s-a trezit Beianu să declare că DATORITĂ PNL şi guvernului aferent ar fi primit Giurgiu bani europeni, tot pentru sprijinirea luptei împotriva COVID-19.

Ce-are su*a cu prefectura, ne scuzaţi? Singurele proiecte depuse pentru acest domeniu sunt ale Consiliului Judeţean Giurgiu. Restul de bani, promişi CJ Giurgiu de către Guvern, n-au ajuns nici până acum la noi.

Dacă ne îndreptăm atenţia către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului(DGASPC) Giurgiu, situaţia e şi mai gravă.

PNL-iştii, cu Prefectura în frunte, au reuşit să pună în pericol asigurarea hranei beneficiarilor, copii şi bătrâni. Au trimis ei acolo controale peste controale, dar n-au mai considerat situaţie de urgenţă faptul că oamenii aceia ajunseseră să mănânce doar conserve. Ridicau din umeri când li se cerea o soluţie rapidă, punând toată responsabilitatea în cârca CJ Giurgiu. Din nou. Tot Consiliul Judeţean a reuşit să pună lucrurile în ordine.

Când au apărut problemele cu salariile angajaţilor DGASPC, prefecta şi cei 7 pitici consilieri ai săi se făceau că lucrează. Numai că, ce se discuta ziua, se pare că dispărea brusc noaptea, prin birourile Prefecturii.

Apoi, iarăşi ţipau pe reţelele de socializare că Mina e de vină, deşi a înţeles toată lumea şmecheria făcută de Guvernul PNL care nici obligaţiile financiare CONFORM LEGII nu şi le-a onorat faţă de autorităţile judeţene. Mai mult decât atât, tot de dragul imaginii, încercau să impună Consiliului Judeţean să voteze o aberaţie de proiect care, în fapt, presupunea o ditamai deturnarea de fonduri.

Ăştia ori habar n-au ori sunt doar foarte răi.

Au reuşit Mina şi echipa sa să rezolve şi problema aceasta, chiar dacă doar temporar.

Aşa că, ce să mai facă, cum să-l mai încurce, hai cu toate deconcentratele peste angajaţii DGASPC Giurgiu. Mai aveau să verifice dacă aceştia poartă lenjerie intimă, că, altfel, se pare c-au verificat tot. Cum spuneam şi ieri, de ce n-aţi trecut pe la ei, doamna prefect, şi acum câteva săptămâni, când oamenii ajunseseră la disperare, din cauza salariilor? Vă era teamă?

Dar acum, teamă de Dumnezeu nu vă este?

Să fiţi sănătoşi! Numai că ar trebui, serios, niţică teamă să vă fie în perspectiva zilei de 27 septembrie, pentru că giurgiuvenii nu sunt nişte proşti. Ei fac diferenţa între fapte şi vorbe, între sprijin şi beţe-n roate. Între promisiuni şi realizări. Între PNL şi PDL nu au de ce, că e aceeaşi mâncare de peşte. Se vede, se simte şi miroase la fel.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.