Recunosc, da, recunosc! Mă încearcă, aşa, o oarecare tristeţe când realizez că nea Marin pleacă de la PNL Giurgiu. Păi, cine, măăăăă, cineeee era sursa noastră inepuizabilă de pamflete? Cine, măăăăă, cineeeee ne făcea să râdem, în fiecare miercuri sau vineri, la conferinţe de presă ce n-aveau nicio legătură cu politica? Undeee te duci tuuuuu, Marineeee, şi ne laşi aici cu şerpii tăi, crescuţi cu dragoste, dar în permanenţă fomişti?

Că, de fapt, aici voiam să ajung.

Lăsaţi tristeţea mea, o să-mi treacă! Mi-a trecut şi după ce Anton a făcut praf PDL Giurgiu şi a plecat, apoi s-a băgat în PMP, l-a făcut praf şi a plecat. A fost un pic şi la UNPR, e praf, a plecat şi iar a venit la PNL… Gata, l-a făcut praf şi a plecat. Doamne fereşte de vreun partid nou, băieţi, fiţi atenţi!

Ziceam de şerpi. Şi într-o postare pe Facebook am subliniat: nu poţi să te laşi înconjurat doar de şerpi, să-i creşti la sân şi să nu te aştepţi să te muşte, când ţi-e lumea mai dragă! Sigur, aş fi scris, de fapt, nu poţi să ai lângă tine doar javre, dar mi se pare că şerpii sunt mai potriviţi pentru o exprimare pe Facebook 😀

Băi, şi ce-au sărit pe el, fraţilor, toţi şerpişorii din PNL Giurgiu, care, cu doar câteva zile înainte ca Anton să nu le mai fie şef, erau, cel mai probabil, în genunchi, plini de bale la gura lor, în partea dorsală a lui… Mizerabil!

Cât caracter, ce exemplu de loialitate, de respect faţă de cei în faţa cărora vor ieşi să vorbească despre atare calităţi… Pe care nu le au, dar pe care le pretind de la alţii, mereu.

Marin Anton e, în opinia mea, ca o Medusa halită de propriii şerpi. Muşcată întâi de cel mai apropiat, apoi, că prind curaj, de fiecare în parte. Nasol. Cred că a durut. Deh, ce să vă facem, fiecare are ce merită, ce sădeşte şi cum îşi aşterne. Nu? Parcă aşa era.

Alo, nu mi-e milă nicio o milisecundă, ba chiar îmi place foarte tare ce se întâmplă, cu precizare că ar trebui să fie o lecţie. Pentru cine doreşte, sigur.

Că au dreptate în ce spun ăştia de-l nenorocesc acum pe reţelele de socializare(aceiaşi care-au păpat bine, bine de tot de la Anton), e altă poveste. Povestea lor.

Ideea e că fiecare pasăre pe limba ei piere. Anton a intrat în şoc anafilactic mai întâi, otrăvit cu propria-i declaraţie atât de tâmpită, că sigur îi vine să se bată singur. Şi-apoi să meargă la poligraf, pentru adevăr, of course 😀 Bădălău e de vină şi acum 😀

Doamne, câte materiale delicioase ne-a inspirat să scriem, Doamne, ce materiale ne-a inspirat şi acum, când zboară din nou de la Giurgiu!

Doamne, cum stă el, la ora asta(ne spun surse din PNL central), în faţa porţii sediului PNL din Modrogan, neîndrăznind să intre, cu cinci persoane, atât!, din tot PNL Giurgiu, ca suporteri. Ce sădeşti, aia ai, nu?

#Rezistă, nea Marine!, #rezistă!

P.S. Pe niciodată!

Acesta este, partial, un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Ştiţi, orice asemănare….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.