Şi el, precum oamenii ăia- ori prefăcuţi ori… inconştienţi- care tot anul fac numai rele, se duc o dată la biserică şi recunosc tot ce-au făcut. Apoi, pentru că li se pare că-s iertaţi, o iau de la capăt cu răutăţile, convinşi că Dumnezeu închide ochii la păcatele lor, aşa, la nesfârşit…

Exact aşa şi Marin Anton, azi, la conferinţa PNL Giurgiu.

După ce-a aruncat, ani la rând, cu lături dintre cele mai… consistente la adresa adversarilor politici, soţiilor şi copiilor lor, Anton ne-a emoţionat pe toţi până la lacrimi, azi, 27 aprilie, cu mărturisirea sa #întruiertareaînjurăturilor: „Am constatat că vorbim, şi eu, şi alţii, mai mult despre lucruri urâte decât despre lucruri frumoase!”.

Ai, să-mi trag palme, vorba unui prieten.

Eu recomand să nu ne dăm, totuşi, după „scaunul lui Ionel”, cum s-ar zice, şi să recunoaştem: îi cam trimiteţi bezele lui Bădălău, a? Ce scumpic! Sau, în sfârşit, după toate miştourile pe bune făcute de giurgiuveni la adresa PNL Giurgiu şi a haosului din această organizaţie, aţi realizat că avem dreptate?

Nici nu mă interesează, sincer, răspunsul, oricum ştiu prea bine că nu vă veţi putea abţine şi-o s-o comiteţi din nou. Şi iar o să vă spovediţi, din când în când, ca s-o luaţi de la capăt, cu „sufletul împăcat”.

 

Şi de-acuma înainte,

O să fiu băiat cuminte!

O să zic de PNLeu…

Nici în Dinu(Ionel, n.r.) n-am dat eu!

Io vă rog să mă iertaţi!

Bă, Costele, raportaţi:

Care zice rău de mine

Arunc… săgetuţe fine!

Nu înjur, nu scuip, nu bat,

Nici nu mai mănânc…

Păcat!

*Acesta este parţial un pamflet ce trebuie tratat ca atare. La fel şi fotografia, evident… trucaj.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.