Mă mai supăr eu câteodată pe oraşul ăsta, de parcă ar fi vina lui că nu e staţiune- aşa cum merită…

Mă mai supăr, dar recunosc că mă simt ACASĂ, atunci când mă întorc de oriunde m-aş întoarce.

Giurgiu m-a primit, undeva prin 2003, fără să mă-ntrebe de unde vin şi cât intenţionez să stau. Mi-a oferit o familie pe care mi-am dorit-o toată viaţa, o casă, mi-a dat în dar toată Dunărea şi alte câteva locuri în care merg cu plăcere. Îi mulţumesc!

Pun pariu că aşteaptă, în schimb, de la noi toţi să nu ne mai plângem fără să facem ceva. Pun pariu că vrea să nu-l mai distrugem, să-l înfrumuseţăm, aşa, cât şi cum poate fiecare, să mergem la muncă, nu să stăm pe Facebook şi să ne plângem că nu avem unde munci! Să nu mai rupem bănci, arbori, să nu mai aruncăm gunoaie pe jos! Să nu mai fim aşa de răi!

Giurgiu, de Ziua ta, îţi doresc să ai parte, de acum încolo, doar de oameni care să te ajute în transformarea ta într-un oraş modern, pentru că toate atuurile ca să te dezvolţi…, doamne!, le ai dintotdeauna!

Aşa că, deşi mă mai supăr eu câteodată, de parcă ar fi vina oraşului că nu e staţiune, şi mai zic că e ca o gară unde aştept trenul către alte destinaţii, trebuie să îi mulţumesc oraşului Giurgiu că m-a primit!

Sper să-i pot oferi în schimb, aşa cum merită, cât sunt aici, serviciile mele. Pentru că am datoria asta! Este datoria oricărui cetăţean care respectă locul unde trăieşte, care se respectă pe sine!

La Mulţi Ani, Giurgiu! Să te faci mare!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here