Am ieşit, seara trecută, în prag de Cod Portocaliu de ninsoare, la plimbare prin Giurgiu. Ningea atât de frumos şi merita să văd Parcul Alei încărcat de omăt şi iluminat difuz, cu ramurile copacilor lui atât de grele din pricina săruturilor iernii târzii.

La ora 20.30, străzile erau pustii. Parcă eram într-un film despre lumea de după Apocalipsă, ca singur supravieţuitor al Îngheţului, cu şanse mari să mă alerge vreun zombie înfometat. Nici măcar…

Îi zic partenerului de drum că aproape nimeni nu se mai bucură de zăpadă pentru că, deh, nu mai e Crăciun.

Cu cine să te înţelegi, mai ales acum, cu Facebook-ul ăsta? Că dacă postezi o informaţie despre un proiect câştigat la Spital, se găsesc şase conturi false sau alte patru rătutite să te înjure de toţi şefii PSD, că prea e viscol în martie din cauza lor… sau că au o groapă în faţa blocului ori lor nu le-a crescut salariul la privat, că au gaze la stomac şi că nu merge bicicleta pe polei. Huo!

Şi am fost blândă, că ninge prea frumos şi la ora asta.

Nimeni, pe stradă, la Giurgiu, la ora 20.30!

Doar pe lângă terasele de la Turn, trei tineri, echipaţi de iarnă… corespunzător: adidaşi, şosete scurte şi blugi mulaţi, ieşeau tacticos din maşina lor caldă, cu telefoanele pregătite de înjurături la adresa autorităţilor. Că le-au îngheţat accesoriile, bă, fir-aţi ai dracului de ciumaţi roşii, huo, jos PSD-ul!, cine nu sare ia cu condamnare! Ptiu, că prea e frig iarna asta!

În Alei, doar eu şi el. Vreo două cupluri tinere în restaurant, obiectele din locul de joacă acoperite cu zăpadă, la fel şi băncile. Azi nu se merge la şcoală. Unde sunt copiii? De ce nu sunt la săniuş, la făcut oameni de zăpadă, la joacă? Trist!

Mi-e teamă că sunt în sufragerie, tot pe Facebook, făcându-şi selfie şi înjurând şi ei, ca părinţii, autorităţile pentru că a nins în martie şi e zăpadă şi nu e Crăciun.

Adrenalinizaţi de ritmul aiuritor al ştirilor de la televiziunile de ştiri, înfometate de audienţă şi dispuse să facă din ceva normal sfârşitul lumii, agitaţii îi agită şi pe alţii aiurea: să ţipăm, să criticăm, să stăm la căldură şi să ne plângem că nu deszăpezeşte nimeni nimic. Că drumul până la magazinul de pâine e prea lung ca să nu fie parcurs cu maşina, că, ori faci selfie la volan de 200 de ori pe zi ori scrii pe Facebook să moară primaru’ şi ăla de la judeţ că nu ţi-au deszăpezit şi maşina. Cât să rezişti, bă, în adidaşi, cu şosete scurte, la -5 grade, în zăpadă? Ai dracu pesedişti!

Cine se simte, se simte, nu generalizez din principiu, dar prea ne-am pierdut, români! Prea nu ne mai bucurăm de nimic, nu ne mai convine nimic, prea zâmbim doar cât ţine bliţul pentru selfie. Prea nu e bine nimic, prea e zăpadă în martie, prea plouă în august, prea cald, prea frig, prea puţin sau prea mult.

Hai, mă, afară, la zăpadă, că e aşa de frumos! E exact ca în poveştile pe care le postăm înainte de Crăciun, de 7 ori pe zi, pe Facebook! E frumos. Suntem în viaţă şi sănătoşi şi noi şi ai noştri. Şi ce dacă ninge în martie?

Trimiteţi copiii la zăpadă să-şi mai spele creierele de atâtea jocuri tâmpite şi discuţii de oameni mari la vârste prea… mici!

Alo, români, ne mai bucurăm şi noi?

Cătălina Sfetcu

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here