Fraţilor, ori e foarte obosit, nah, de la câte…  proiecte scrie zilnic pentru giurgiuveni :))) ori brambureala (şi bâlbâiala) din capul doamnei Danciu se ia, acolo, la ei în PNL Giurgiu! Ştii, dacă stai prea mult bot în bot c-o analfabetă politic mică… Sau cum era cântecul? Mă rog.

Ori Anton minte de îngheaţă apele. Alte explicaţii nu există cu privire la fracturile din logica domniei sale.

Despre obsesia lui, Niculae Bădălău, a vorbit jumătate din conferinţa de presă de azi. Cum spuneam, ce să zici când faci nimic? Bagi la greu despre alţii ca să distragi atenţia de la nimicul făcut de tine. În logica lui Marin Anton, deocamdată şef al PNL Giurgiu, Bădălău n-a făcut. Dar a făcut.

„Ce-a adus el în Giurgiu, în ultimii 2 ani? S-a întâmplat ceva extraordinar? A venit un OZN? A adus japonezi, chinezi şi o să avem şi aeroport?”, a încercat Anton să facă o aroganţă. După care, continuă: „A adus la comunităţi destule proiecte, sper să nu lase primăriile datoare…”.

Păi, cum e, nene, a adus sau n-a adus? A făcut sau n-a făcut? De la oboseală ţi se trage. Sau poate de la emoţiile de la DNA. Apropo, acelaşi aproape savuros Anton, tot în conferinţa de azi, se exprimă poetic referitor la ultima sa experienţă cu procurorii. Un „mic” paradox, of course.

„Îmi tremurau picioarele, eram transpirat”, zise el şi toţi jurnaliştii au plâns… Anton a precizat că procurorii i-au propus să semneze un acord de recunoaştere a vinovăţiei. Ca să fie nu „10 ani cu execuţie”(io v-am zis că ceva ceva tot aţi luat…), ci unul cu suspendare. Cam aşa.

Opaaa.

„M-am gândit, am jurat că voi spune numai adevărul. Mă gândeam la nevastă, la ai mei, că i-am învăţat să trăiască în cinste şi corectitudine(aici, unele ziariste au leşinat de emoţie şi încântare, n.r.) şi am fost de acord cu acordul de recunoaştere”, a declarat Anton.

Opaaa! Vă rog să nu vă supăraţi pe opa-urile mele, ştiţi, fiecare cu ticurile lui…

Anton a mai zis că iar a reuşit să-i supere pe procurori, nemaisemnând acordul, că ce scria acolo, de fapt, n-ar fi fost adevărat etc.

Foarte interesant. Dacă te ştii nevinovat, te baţi până la capăt, nu? Şi dacă auzi de un acord de recunoaştere, ştii că o să scrie chestii acolo, nu? Ce-ar fi putut să scrie ca el să semneze? Adică, ceva-ceva tot e de recunoscut, nu?

Lăsând justiţia să ne răspundă pe îndelete la întrebări, îi recomandăm domnului Anton un somn odihnitor şi să-şi pună „doape” în urechi când vorbeşte şefa OFL Giurgiu. Că oricum nu pierde nimic.

*sursă foto: Opinia Giurgiuveanului

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here