Îi recunoaşteţi. Sunt peste tot. Sunt mici, dar se pretind mari. Avem şi noi câţiva la Giurgiu, însă sunt pline ecranele, la nivel central. Ca să pară mari, pentru că sunt minusculi în esenţă, devin agresivi până la nesimţire, ridică vocea în faţa oricui şi chiar jignesc, înjură şi se cred originali întru totul.

Dar ei trebuie cu orice preţ să se facă auziţi, pricepeţi?

Hâhâind a „deşteptăciune”, dar duhnind a mojicie, şantaj pe alocuri şi cruntă lipsă de caracter, cu dreapta-n sus şi cu stânga la buzunar, pretind întotdeauna că doar ei au dreptul să ne dea lecţii de moralitate, de jurnalism şi de profesionalism.

Strigă continuu că numai ei le ştiu pe toate, că doar ei au dreptate, că doar ei au dreptul să facă mişto de noi, de oi, de ouă, de văcari, de ţărani, de cei care nu ţin cu ai lor. De România care nu e din Bucureşti, de România care nu e cu PNL, USR, #rezist…. Ei fac ce vor ei pe provinciali, căci ei le sunt superiori „văcarilor” ăstora, pentru că aşa vor muşchii lor de „intelectuali superiori” ce le-a spus mămicuţa lor că sunt.

Numai că nu prea au reuşit să confirme în societate.

Un tânăr din Giurgiu a reuşit să ajungă într-o funcţie destul de importantă, la nivel central. Ce?? N-are voie, mă, că e… auziţi, „văcar”! Extraordinar! Nu i-ar fi ruşine,  să vină el cu tupeu „de la coada vacii”, la muncă de birou?!

Cam aşa scrie un jurnalist al unui cotidian central, scuipând peste judeţul Giurgiu ca peste ciumaţii României, noi, nişte ţărani cu pământ în unghii şi cu călcâiele crăpate…

Nouă să ne fie ruşine? Să îi fie ruşine jurnalistului cu pricina, precum şi (in)formatorilor de (ne)opinie de la Giurgiu care au hâhâit, făcând variaţiuni pe aceeaşi temă, cu spume la gură.

Să vă fie ruşine vouă pentru lipsă de caracter, mojicie şi mârlănie! Pentru lipsa de deontologie şi lipsa de respect faţă de semeni!

Nouă nu ne e ruşine cu cei care muncesc pămăntul, cu fermierii sau cu micii producători, nu ne e ruşine că au vaci şi oi în gospodărie şi că produc pentru ţara asta- ca să nu mai cumpărăm la triplu preţ de la străini! Nu ne e ruşine cu primarii şi soţiile lor care poate chiar muncesc cot la cot ai lor. Nu ne e!

Nu ne e ruşine absolut deloc cu „văcarul” nostru de la Giurgiu, pentru că nu ne e ruşine nici cu bunicii noştri care ne-au crescut sănătoşi, dar plătind cu mâinile şi călcâiele crăpate, cu pământ în unghii şi, da, fără cele… j’de „clase” cât ale voastre.

Sigur bunicii jurnalistului central aveau alte aşteptări de la el. Că doar l-au învăţat doar de bine. La fel şi bunicii triştilor (in)formatori de (ne)opinie de la Giurgiu. Unii dintre ei atât de urâţi sufleteşte că scrisul lor îi dezgustă, sunt convinsă, şi pe propriii lor şefi.

Cătălina Sfetcu

LĂSAȚI UN MESAJ