Deputatul giurgiuvean Cristina-Elena Dinu a prezentat, recent, în Camera Deputaţilor, o declaraţie politică pe care o redăm aici, integral:

„Scandalul, repetat în fiecare an, al manualelor şcolare, legat de lipsa acestora în prima zi de şcoală, a determinat Guvernul să ia măsura înfiinţării unei edituri, „Societatea Editura Didactică şi Pedagogică SA”, subordonată Ministerului Educaţiei Naţionale, care va tipări şi va edita toate manualele şcolare, asumându-şi astfel responsabilitatea tipăririi acestora.

Măsura a stârnit valuri în rândul unor oameni de cultură, cu oarece interese în piaţa editurilor, dar şi a oamenilor politici.

Unii, de pildă, consideră că manualul unic este, nici mai mult nici mai puţin, doar un „atac la statul de drept”, iar „din perspectiva sistemului educaţional, o astfel de măsură va genera o serie de efecte negative, prin uniformizarea actului educaţional şi prin controlarea ideologică a învăţământului”, şi cer Guvernului retragerea acestei hotărâri.

Ministrul educaţiei a tranşat această problemă, în sensul că Ministerul Educaţiei Naţionale nu susţine manualul unic, asa cum a fost acuzat, mutând însă competiţia între autori şi nu între edituri.

Potrivit acestuia, Societatea Editura Didactică şi Pedagogică SA va realiza manualele şcolare la solicitarea directă a Ministerului Educaţiei Naţionale, pe bază de contract.

„Facem competiţie între autori şi nu edituri, iar competiţia între autori – colegii noştri din învăţământul preuniversitar, universitar, membri ai Academiei Române, autori şi experţi în educaţie pot să se concentreze pe scrierea de manuale de calitate, de care avem nevoie în sistemul de învăţământ preuniversitar şi universitar”, a declarat ministrul săptămâna trecută, în cadrul unei conferinţe de presă.

Şi atunci? De unde aceste temeri?

Mă tem că interesele aflate în spatele acestor manuale alternative, cumpărate de stat în fiecare an, nu sunt deloc neglijabile, dacă avem în vedere că piaţa manualelor reprezintă o treime din piaţa totală de carte. Mai exact, editurile vând manuale alternative şi auxiliare în valoare de 30-35 de milioane de euro, în timp ce piaţa totală de carte ajunge la 100 de milioane de euro.

Manualele alternative sunt astfel o afacere extrem de bănoasă pentru câteva edituri, dar deloc eficientă pentru învăţământul românesc, dacă avem în vedere rezultatele dezastruoase, din fiecare an, la examenele de sfârşit de ciclu şcolar.

Cei care au copii la şcoală ştiu câţi bani costă fel şi fel de culegeri, caiete speciale şi alte auxiliare pe care sunt obligaţi să le cumpere la fiecare început de an.

Cu alte cuvinte, Ministerul Educaţiei Naţionale şi-ar dori să închidă o gaură neagră din punct de vedere legal, care este o treime din piaţa totală de carte.

Adevărul despre toate aceste măsuri luate de Guvern este că se încearcă să se facă ordine într-un sistem scăpat de sub control, în care interesele financiare ale unora prejudiciau interesul celor care sunt beneficiari direcţi – elevii.

Să nu fim ipocriţi, şi să spunem adevărul – suntem aici oameni care am învăţat după manuale unice şi nu cred că are cineva senzaţia că i-a fost îngrădită creativitatea sau individualitatea.

Nimeni nu îngrădeşte dreptul elevului de a se documenta şi din alte surse, aşa cum nu interzice nimănui să scrie o lucrare din care elevii să poată culege informaţii suplimentare. Diferenţa este că acum toate aceste lucruri se vor petrece sub girul Ministerului Educaţiei Naţionale.

Este penibil să spui că PSD va politiza manualul. Cum ar fi posibil acest lucru? Ar schimba datele istorice? Ar modifica regulile gramaticale sau cursurile râurilor? Nu cred că distinşii…protestatari s-au gândit la asta!

Este regretabil că s-a creat o falsă problemă, deoarece în privinţa manualelor şcolare lucrurile sunt clare – competiţia în elaborarea manualelor se va muta de la edituri la autori, iar auxiliarele didactice vor putea fi folosite în şcoli, doar cu avizul Ministerului Educaţiei Naţionale.

Ce este rău în asta?

Cristina-Elena Dinu”.

 

LĂSAȚI UN MESAJ