Dacă l-ai fi cunoscut pe Anton, doamne!, probabil că nu l-am mai fi cunoscut noi.

Dar, ce trist, îl ştim, maestre!

Azi, în „memoria” ta, coincidenţial dacă vrei, a făcut o rimă. Am plâns toţi…

O rimă la adresa puterii, cică.

Cu „profunzime”, ca-n Alien V, maestre!, şi cu „multe, multe cuvinte în vocabular”, cam câte are şi prietenul lui, Lucică…, off the record, dar prea de tot, le petit roi a rostit, spre amuzamentul adevăratelor maimuţici frustrate: „uite-aşa să ne ajute/…, s-avem bani?, s-avem ce… / mânca”.

Extraordinar! Domnul Anton, o să vă facem statuie pe care să se… cânte porumbeii primăvara, în Alei. Ce frumos aţi zis-o! Uite cum a evitat el cu dibăcia lexicalo-filosifico a lui C.tel D.tru verbul a f.te şi cum juma de sală a fost în extaz. Cam cum fac toţi pedeliştii în faţa celor 2 cuvinte în română ale lui iohannis.

Magnific şi de neuitat! Aş plăti să vă mai aud o dată. Jur!

Pe de altă parte, că înţeleg că nu doarme de pofta mea, nu pot, sincer, să nu mă gândesc la #delocspalatul d.nciu şi la cum o să emulsifice el intelectualu’ feisbucist, în continuare, făcând mişto, fără likeuri în bani, de noi toţi ceilalţi. E prima şi ultima oară când recunosc că fanteziez cu dlui fix cum presăreşte el despre presăreala altora.

De domnul de la Cronică nici nu are sens să vorbim. Asta trebuie să fie foarte trist.

Oricum, vă salutăm şi pe voi, fetele cele mai puţin mari din presa locală- acele duamne rămase complet pe dinafară, obsedate de noi şi #scuipatedetoţişefiişiainoştrişiailor.

Vă pup, pa-pa!

 

LĂSAȚI UN MESAJ