A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar smiorcăi unii pe Facebook, un castel cu prea mulţi regi, regine şi prinţişori- cu femininul aferent- pe metru pătrat.

Erau, desigur, şi mulţi oameni care munceau, nu glumă!, dar tot şefuţii lor(sic!) ieşeau în faţă. Pentru că făceau asta de j’de mii de ani şi le mersese de fiecare dată. E, uite că se face dreptate şi oamenii harnici, mai mereu în spatele reflectoarelor, rămân acum în povestea noastră DEMNI, deci la locul lor.

În tot acest timp, când cei care ştiu ce au de făcut şi îşi văd de treabă, unii dintre „regi, regine” etc., obişnuiţi să stea relaxaţi pe scăunelele lor şi să comande… în dreapta mai ales- la ordinele unora de dreapta, de cele mai multe ori- s-au trezit puşi la muncă.

Şoc şi groază! Nu mai nimereau tastele goarnelor ca să strige-n regat ce nedreptate li s-a făcut. Ce nedreptate li s-a făcut? Dimpotrivă. Doar că nu mai sunt regi, în rest, nu i-a gonit nimeni.

Obişnuiţi de când s-au născut să fie pupaţi de cel puţin trei ori pe zi, la ore fixe, mai ceva ca moaştele, o să înveţe, dacă nu au priceput, că e timpul să arate ce pot, cât şi mai ales cum. Asta că tot se laudă, între două suspine şi smiorcăieli pe aceeaşi reţea de socializare, cu toate calităţile enumerate mai sus.

De azi, au oportunitatea să bage mare, cot la cot cu cei cărora, de multe ori, le-au tras şuturi în fund. Că cică erau paşi înainte, aşa le ziceau „fraierilor”… care nu s-au mai plâns pe Facebook de nedreptăţile pe bune făcute într-o altă eră.

E, acum, luaţi cu pâine şi cu sare la intrarea în instituţie şi puneţi osul la treabă întru dezvoltarea regatului! Da, a ăluia pe care-l plângeaţi de nu mai puteaţi în timpul serviciului, fix atunci când servitorii vă făceau treaba şi voi frecaţi tronu’, ca fermieru’ menta sau ca leneşu’ pisica!

Nu generalizez, ferească-mpăratu’!, sunt sigură că unii dintre detronaţi îşi vor vedea în continuare de treabă şi vor face ce le zice fişa postului. Nicidecum ce le şopteşte cu frustrare prinţişorul dintr-un alt castel- părăsit-, ofticat că lucrurile merg mult, mult mai bine în regat decât pe vremea când dădea el contracte la firme falimentare acum. Sigur ştiţi că prinţişorul din castelul părăsit încă se visează cocoţat pe tronul anterior, tot repetându-şi, dar şi altora, că nu s-a născut şi nici nu se va mai naşte altul aşa bun ca el care să poată fi demn de funcţia respectivă…

Doamne-apără şi păzeşte!

CroniCaru’ mare

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.