Era o frază, ştiu că o ştiţi, „jucăuşă”, pe care, atunci când eram copii şi habar n-aveam oricum ce însemna, trebuia să o repetăm, din ce în ce mai repede. Da, ca să iasă o prostie- pe care o auzeam la ‘ăi mai mari- şi ca să ne facem să râdem. Ca nişte copii chiar neştiutori, dar simpatici, ce eram.

„Eu pup poala popii, popa pupă poala mea”- suna originalul. Nu ştiu de ce tocmai la fraza asta jucăuşă m-am dus imediat cu gândul, înainte să mă apuc de scris despre primarii care schelălăie acum pe la porţile la care „au ridicat” piciorul când găsiseră gospodării mai serioase!

Nu i-am judecat niciodată în primul rând pe edili, probabil că nici nu sunt de judecat. Totuşi, unii dintre ei devin penibili, sunt convinsă că şi în ochii cetăţenilor, când, în doar 4 ani, au pupat poala şefilor a vreo 4-5 partide. Sau doar 3-4, mă rog, revenind şi lingând unde au scuipat odinioară.

Mai abitir pupă, însă, poala primarilor liberalii, ‘ăi mai corecţi dintre corecţi, cinstiţi, nepătaţi şi cu silă de edili „de moravuri politice uşoare”…. Da, ei, cei care se jurau şi scuipau în sân, atunci… cu Ordonanţa 55. Cică  „să moară” dacă mai primesc vreun rătăcit de primar, schelălăind, pupând poala sau lingând picioare, fără scrupule! Ei, aş! Presa „latră”, subiectul trece.

Mamă, şi să-i vezi la conferinţele de presă cum o să ne ia cu d-alea: că… săracu’ premar, că ce schingiut, bătut, oropsit, în lanţuri şi fără mâncare a fost el la altu’. Că, oricum, se dusese acolo sub ameninţare, că, de fapt şi de drept, iubirea la fostul stăpân a rămas. Necontenit şi cu pasiune. Aţi putea să ne scutiţi? Şi, dacă veţi fi întrebaţi( de ce, dom’ne îi primiţi înapoi după ce i-aţi făcut în toate felurile?) măcar să băgaţi un „no comment”, aşa… din respect pentru jurnaliştii mai în vârstă, cel puţin. Cei care se uită la voi, indiferent de opţiune, aşa cum ar trebui să vă uitaţi dumneavoastră, dimineaţa, în oglindă.

Cătălina Sfetcu

LĂSAȚI UN MESAJ