Deşi a fost mazilit mişeleşte – cu zâmbetul pe buze, îmi imaginez-, “înjunghiat pe la spate” profesional vorbind, Mircea M. Ionescu nu se dezminte. Vorbeşte despre ceea ce i s-a întâmplat la concursul privind conducerea Teatrului “Tudor Vianu”, cu demnitate, fără acuzaţii ori ameninţări. 

Sunt reacţii ce nu-i stau în caracter, ce-i drept, dar pe care, din păcate, aceia care calcă în picioare o asemenea valoare… le-ar cam merita.

În conferinţă de presă, miercuri, 6 mai, Mircea M. Ionescu a anunţat că a contestat, atât la Consiliul Judeţean cât şi la Ministerul Culturii, decizia CJ de a-i respinge dosarul.

Motivul respingerii dosarului său, se ştie, este unul de-a dreptul hilar. După aproape 5 ani în care, pentru ca Teatrul să funcţioneze cu resurse minime, s-a folosit de toate calităţile dramaturgului, jurnalistului, managerului MMI, brusc, şeful Mustăţea a găsit o chichiţă într-o lege. De corect ce este dumnealui, zice…

Adică, ar fi trebuit ca Mircea M. Ionescu să aibă studii în domeniu ca să poată fi directorul unei asemenea instituţii. A, da, corect, tocmai de aceea şi Constantin Buduru este muzeograf…

Revenind, încă director(interimar) la Teatrul “Tudor Vianu”, Mircea M. Ionescu a spus că ceea ce i s-a întâmplat a fost cu atât mai urât cu cât, în ziua în care i-a fost dată vestea privind retragerea dosarului, fusese în birou la Vasile Mustăţea. Desigur, au vorbit despre proiecte de viitor şi mi-l şi imaginez pe Vasile cum dădea din cap afirmativ la toate solicitările lui Mircea M. Ionescu. Mi-l şi imaginez cum, zâmbind, îi spune: domnule director, nu vă temeţi,  pentru tot ce aveţi nevoie, aici sunt!

Şi-apoi, zbag! Seara, prin interpuşi, îl anunţă că nu va mai fi director. Adică, totuşi, ce spune acest lucru despre caracterul unui om? Nu era măcar de bun simţ, aşa, din respect pentru un om de calibrul lui Mircea M. Ionescu, să-I spui personal că… ai alte planuri? Urât. Atât de urât, încât înţeleg de ce domnului Ionescu îi e de-a dreptul silă să mai comenteze prea mult acest subiect. Şi, sincer, chiar este indicat să rămână, în suflet şi în minte, doar cu aprcierile necontenite primite de la oameni cu adevărat valoroşi. Din Giurgiu, din ţară şi de peste hotare.

În ceea ce-l priveşte pe Vasile Mustăţea, această nouă “mutare” fără scrupule, va face… diferenţa, cu siguranţă, pe viitor. Punem pariu?

Cătălina Sfetcu

P.S. A, apropo, un articol special pe acest subiect a apărut inclusiv în Ziua News. Îl puteţi citi AICI

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ