Atitudinea de femeie care se dă învinsă într-o „luptă” de argumente cu un bărbat, într-o lume „a bărbaţilor” în care a intrat(fie, a fost aleasă de calculator) ca mare bătăioasă ce pretinde a fi, nu cred că-i face cinste.

Schimbul de replici, din presa scrisă, între deputatul Liliana Ciobanu şi directorul Regionalei de Drumuri şi Poduri(DRDP) Bucureşti, Marian Mina, s-a mutat la un tv local. Mai exact într-o emisiune, luni seară.Desktop

În primul rând, parcă singurul scop al doamnei era să capete mila telespectatorilor, tot văietându-se că domnul i-a răspuns bărbăteşte(fără jigniri, ci de la egal la egal, cum cereţi toate să fiţi tratate!), de parcă am fi asistat la o scenetă din Caragiale:

„Leanca: Eu, domn’ judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, şi clondirul cu trei chile mastică prima, care venisem tomn-atunci…”

Stimată doamnă deputat, cine intră în atare horă, joacă până la capăt, bărbăteşte, şi nu se plânge, ci demonstrează, eventual, care ar putea fi diferenţele de… capacitate.

Însă, în al doilea rând, Liliana Ciobanu a avut şi carenţe grave ca… deputat. Din punctul de vedere al informaţiilor pe care ar trebui să le cunoască din această postură. De exemplu, ar fi trebuit să ştie că nu are SALARIU(despre care a vorbit obsesiv), ci indemnizaţie.

Apoi, dacă cineva îţi explică de sute de ori că un obiectiv va fi reparat capital prin intermediul unui proiect european, tu continui să spui că, aşa demnitar cum eşti, te vei lupta ca obiectivul respectiv să fie… reparat? Care parte din „se lucrează” nu poţi pricepe?

Dar poate cea mai hilară scenă a fost următoarea: după ce şi-a început discursul subliniind că un demnitar nu poate crea locuri de muncă, a strigat la adresa unui coleg din PSD că nu a fost în stare să creeze… locuri de muncă. Păi, ori suntem consecvenţi, ori rămânem la… fabrici şi uzine.

Dacă pălăria e prea mare, cel mai de bun simţ este să renunţi. Pentru că mulţi ştiu că cel mai urât şi taxabil lucru este să pari cu orice preţ ceea ce nu eşti. Şi să te mai şi lauzi cu lucruri inutile, precum interpelările pe teme aberante, ce nu au şi nu pot avea vreo finalitate, vreodată. Întrebări peste întrebări, la adresa diverşilor miniştri, dar fără un scop precis, ci parcă mai degrabă ca un gazetar curios. Măcar ăştia, unii dintre ei, chiar au un scop precis al întrebărilor, dar doamna ce-o face cu ele? Bifează acolo un număr cât mai mare de asemenea documente? Şi cu asta ce-am făcut?

Dar ce contează? Contează ca la tv să dăm bine, mă mir că n-aţi şi plâns, ca să-l ia lumea la bătaie pe stradă pe colegul de platou pentru că a îndrăznit să răspundă tuturor provocărilor dvs. Pentru că exact ca un bărbat v-aţi adresat lui în primul dvs. comunicat de presă, iar apoi v-aţi transfomat într-un fel de doamnă cu orgoliul rănit.

Iar asta nu-i prea ajută pe giurgiuveni. Nu cred că au nevoie de deputaţi „plângăcioşi”.

Un telespectator

P.S.: “Leanca: Da, domn’ judecător, onoarea mea, săru’ mâna, nereperată, cum remâne?
Prev. (maliţios): Las’ că ţi-o reperează domn’ Mitică!”

(I.L.Caragiale, Justiţie)

 

LĂSAȚI UN MESAJ