Eu, recunosc, am ratat cazul, weekendul trecut. Respect pentru cei care au făcut poze cadavrului bărbatului misterios găsit în şanţ, în apropiere de Plopşoru!

Ca să nu vin cu acelaşi titlu şi cu acelaşi text, după exclusivitatea colegilor care l-au şi fotografiat, eu zic aşa: poate am bafta să aflu ceea ce ne întrebăm cu toţii, suplimentar.

Mda, ca un plus, dar şi ca un „must”, că tot e la modă cuvântul. Sun la responsabilul de la Penitenciarul Giurgiu ca să-l întreb, simplu, pentru ce era închis deţinutul lovit de maşină şi ce durată avea pedeapsa dumnealui.

A mortului, desigur. Responsabilul îmi spune să îi trimit solicitarea în scris şi-mi va răspunde aşişderea.

Solicitarea mea a fost una chiar de bun simţ: fără să cer numele bărbatului, fără detalii, dacă făcea sală în puşcărie, de câte ori a mers în camera intimă, dacă a pictat vreun tablou, dacă avea regim de diabetic ori vreun „prieten” printre ceilalţi deţinuţi, dacă a avut apă caldă, gândaci, igrasie, căldură, lenjerie de mătase, sutien etc.

Adică, nu! Voiam doar să ştiu pentru ce a fost închis şi dacă a fost eliberat la termen. Ca să-mi fac şi eu, aşa, curăţenie generală în cap. Pen’că, ce dracului căuta el pe DN 5, pe jos, spre Bucureşti, eliberat fiind- nu evadat, când a fost lovit de o maşină al cărei şofer nu e de găsit?

Mai e puţin şi trec 48 de ore de la solicitarea mea. Şi, evident, n-am vreun răspuns. De parcă tot ce e acolo e strict secret, deşi i-am plătit individului( Dumnezeu să-l ierte!) mesele, în fiecare zi. Noi toţi. Şi căldura şi apa caldă şi atelierele şi prezervativele(?) din camera intimă… De parcă toată campania pro-drepturi deţinuţi, la nivel naţional( pe care o condamn fără apel!) privind condiţiile de acolo, i-a făcut pe responsabili să sufle şi-n iaurt.

Pricep asta, numai că n-o accept! Dar, atât timp cât inclusiv salariile voastre, ca şi mesele deţinuţilor- pe care prea mulţi români le văd doar în filme-, sunt achitate şi din munca mea, aştept un răspuns mai repede de cele 30 de zile prevăzute de Legea 544.

Cele 30 de zile pe care le respectaţi, aşa, cu aroganţă, doar când e vreun caz care nu vă convine. Pentru că, în rest, ne trimiteţi la timp comunicate de presă prin care ne anunţaţi că deţinuţii cântă colinde.

Ş-apoi recidivează.

Cătălina Sfetcu

LĂSAȚI UN MESAJ