Printre avantajele jurnalistului-femeie: coaforul.

Bine, recunosc, se întâmplă rar, aşa, de „fiţe” dacă vreţi, înainte de o emisiune la care sunt doar invitat. Un simplu jurnalist care nimereşte în aceeaşi încăpere cu o ditamai doamna afacerist… Un deliciu!

Îi studiez imaginea-i din oglindă, întrucât curiozitatea nu mă poate lăsa să fiu cuminte. Dau peste chipul unei doamne frumoase, onorabile, care-şi lasă unghiile în grija altcuiva, în timp ce, de asemenea, trage cu coada ochiului la mine. Probabil că ne-am mai văzut undeva… E îmbrăcată cu haine scumpe, îmi spun! Sigur nu e bugetar.

Şi, apoi, nici nu priveşte manichiurista în ochi, deci, e clar, avem aici o femeie din cea mai high clasă socială pe care o poate percepe Giurgiu, ever, dacă îmi permiteţi(nu de alta, dar, la un moment dat, doamna scapă informaţia că… din America aduce tehnologia).

Bun, cred că mă aude când îi spun prietenei mele coafeze că mă duc drept invitat la emisiunea unei colege din presă. Pentru că, brusc, în timp ce eu deveneam un „câine de pază” simpatic-coafat, dar şi pe un fundal tv cu un Băsescu… neştiutor, doamna mea afaceristă explodează.

Se uită la mine, de fapt la mine cea din oglindă, eu stând cu spatele la ea, şi rosteşte, de parcă ar ştii că ştiu: nume, prenume, cifre.

10%… Cerute de autorităţi! A strigat-o cu patima unui investitor de care şi-au cam bătut joc prea mulţi care au cârmit vasul denumit judeţ…

Până n-o regăsesc şi nu v-o prezint oficial, evident că nu dau vreun nume, doar indicii, aşa, de „bloggeriţă” ce sunt(sîc!), aflată la momentul potrivit într-un coafor, cu o afaceristă împiedicată de aproape toţi ca să-şi ducă la bun sfârşit proiectul. Ce aduce ea la noi, la Giurgiu? Păi, energie regenerabilă… O mega investiţie ce ar face invidioasă mare parte din Europa. Cu un parc pe măsură ce s-ar întinde pe hectare de… hectare. Cine n-o lasă? Le-a zis pe nume, a zis şi că a mers şi că va continua să meargă la autorităţile mai mari şi îndreptăţite pentru a-i face dreptate. Dacă reuşeşte, vă relatez prima, sper!

DNA, ministere de resort etc. Pentru că are doar piedici puse, de 90% dintre aceia care se laudă cu dezvoltarea judeţului.

„Şeful ăla mare de la judeţ, în biroul la el, erau alte 7 persoane(le-a spus pe nume, n.r.), ştii ce mi-a spus? Că pe el nu-l interesează dacă fac eu investiţia sau nu, ci câte voturi primeşte de la”… (o comună unde ar trebui realizată investiţia, n.r.).

„O să fac scrisori, o să mă adresez tuturor instituţiilor… Ştii câte locuri de muncă pot crea? 400. Pentru Giurgiu. Nu vor dezvoltare, vor şpagă”!, a mai mărturisit doamna.

Un singur primar şi un singur alt reprezentant de la judeţ nu au cerut nimic…, a continuat ea. În toată treaba asta a dat şi numele unui „mare” prieten al Elenei Udrea, despre care a zis, plastic: „m-a întrebat clar, cât de mare e felia sa de tort. M-am dus la DNA şi mi-au zis că mai are vreo 60 şi ceva de alte plângeri!”.

Doamnă afacerist, nu ştiu dacă mi-aţi spus ca să spun mai departe, dar recunosc că aveţi dreptate şi până să se dovedească acest lucru, musai să ne reamintim: d-aia nu ne merge bine, că părem a fi calici până la extrem! Şi dacă veţi citi acest articol(cei despre carte aţi vorbit se vor recunoaşte în expuneri, ştiu asta) şi reuşiţi să vă faceţi dreptate, aştept cu interes deosebit veştile bune şi corecte!

Cătălina Sfetcu

 

LĂSAȚI UN MESAJ