Am mai scris şi cu alte ocazii: mărturisesc faptul că mi se pare, oricât de dur ar părea, complet ipocrită ideea de a oferi, de la vorbe, gânduri şi până la daruri, oamenilor – cunoscuţi sau necunoscuţi – ceva mai mult, dar numai de sărbători.

Să o facem, aşa, doar în preajma şi fix de sărbători, când dăm, doar câteva zile pe an, un pic mai multă iubire, dar şi înţelegere, respect, cadouri.

Ca şi cum „bunătatea absolută”(pe care mulţi o şi promovează excesiv, chiar dacă un gest bun şi cu adevărat deosebit de sincer este aflat foarte greu!), pe care o demonstrăm preţ de câteva ore, ne spală memoria de tot ce am făcut rău. Şi nouă şi celor cărora le-am făcut răul cu pricina.

E, aşa, ca o „exaltare umanitară” ce ne ţine numai câteva zile, de Paşti, Crăciun şi Revelion, ca să spele, cum ziceam, în mintea noastră, toate „păcatele” din celelalte sute de zile în care nimic nu ne condiţionează să fim foarte ai dracu’.

Urarea „să fim mai buni!”, folosită în exces de sărbători, îmi pare că ar trebui… interzisă, cumva! Pentru că, altfel, e ca şi cum tot anul ai voie să te cerţi, să înjuri, fie şi în gând, să furi, să minţi, să fii mai rău, prefăcut ş.a.m.d.  E, mare brânză, că doar vin sărbătorile şi, cu un strop de bunătate în plus, te-ai scos! Spunem urarea asta acum, cu tărie, ca şi cum Dumnezeu ne-ar ierta pentru toate celelalte, dacă de Crăciun suntem „mai buni”.

Suntem chiar simpatici!

Mie mi se pare ipocrită urarea, reiau, fie că vine de la politicieni sau fie că vine de la oameni simpli. Aş aprecia dacă măcar un consilier, un prieten etc., al celor care o spun, an de an, o să-i înveţe să zică aşa: Să ne ajute Dumnezeu să rămânem la fel de buni, cum am fost unii faţă de alţii, în fiecare zi din viaţa noastră!

Cunosc şi politicieni şi oameni simpli care chiar sunt aşa, chiar dacă prea puţini o cred.

Cătălina Sfetcu

LĂSAȚI UN MESAJ