20140821_142755Trec rapid peste faptul că nu pricep neam de ce se gândeşte şeful PMP Giurgiu, cel care a ieşit deputat din postura de liberal, Marin Anton, fix la Vasile Mustăţea, atunci când se uită în oglindă. Că-şi trage palme, mai merge, se justifică şi sună chiar mişto.

Doar că imaginea asta mă determină să-i văd, parcă înşiraţi, pe cei mai cei dintre politicienii care, de-a lungul vremii, îşi trosnesc câte două odată peste obraji, ca după un straşnic after-shave însoţit de înjurături masculine.

Parcă îi şi văd, aplecaţi deasupra chiuvetei, ca o tânără dezonorată, sedusă şi abandonată şi, apoi, cu ochii în lacrimi, oftând, căutându-şi eul în imaginea aburită din oglindă.

De exemplu, îmi imaginez cum s-o plesni chiar Mustăţea, în fiecare dimineaţă, peste ochi, cu gândul la Anton, la Tomiţă, la Bănică, la bunul şi loialul Teodorescu. Păi, exact aşa cum predecesorul său, „bătrânul” Iliescu Lucian s-a tot pocnit, ochi în ochi la întâlnirea cu sine, gândindu-se la Mustăţea, la Tomiţă, la Bănică, la bunul şi loialul Teodorescu.

Cum şi-au mai tras ei şi altă dată palme, virtual şi cu blândeţe, în faţa presei, cu gândul la Păsat, Măgureanu, Stănişteanu etc, cum îi beştelesc cu patos pe cei pe care i-au sărutat cu foc. Cum politica asta e ca un şir lung de poveşti de dragoste cu multe palme la final.

Auziţi, pentru presă, aşa, n-aţi putea să vă trageţi palme, la propriu, unii altora sau vouă înşivă, cum doriţi, poate chiar să vă păruiţi, ca să vă şi credem pe cuvânt?

C.S.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.