În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.
Înainte de 1989, românii își începeau sărbătorirea Zilei Internaționale a Muncii cu o defilare, la care, în general, participau cam toți membrii comunității, după care se retrăgeau, de cele mai multe ori, în mijlocul naturii (în pădurile de la marginea orașelor sau prin alte părți), pentru a petrece, împreună cu prietenii și cei dragi, o zi care era, de obicei, liberă.

După 1989, evenimentul a căpătat alte conotații. A devenit un motiv de distracție, pentru unii în locații ”de fițe”, în special în stațiunile de pe malul mării. Pentru comercianți, Ziua Internațională a Muncii a devenit un motiv în plus de a-și spori profitul, micii, berea, fiind nelipsite din coșurile de cumpărături ale multor români.

Acum, puțini mai sunt cei care cunosc, cu adevărat, care este semnificația zilei sărbătorite astăzi. Pentru generația post-decembristă, este doar un motiv în plus de petrecere și de vacanță.

LĂSAȚI UN MESAJ