Anul trecut facusem o lista cu zece dintre cele mai populare filme de Craciun pe care vi le recomandam in aceasta perioada. Anul acesta voi vorbi despre unul singur. Un singur film care face cat cele zece la un loc. Un film la care m-am emotionat ca un copil, care mi-a transmis atata emotie si daruire cat sa-mi ajunga pentru inca o viata de-acum incolo. Credinta, loialitate, durere, iubire, prietenie, ura, razboi, sinceritate, datorie, toate se impletesc in acest film surprinzator de realist si de spectaculos. Un film bazat pe fapte reale, care demonstreaza ca miracolele exista.

24 decembrie 1914.

Primul razboi mondial incepuse de aproape cinci luni, iar multi dintre soldati erau deja sleiti de puteri. Pe frontul de Vest, trupele germane se luptau cu englezii si francezii. Erau peste 100.000 de soldati care vazusera moartea cu ochii si care din clipa-n clipa asteptau sa fie, la randul lor, ucisi.

Familiile le erau departe, Craciunul batea la usa si, cu toate astea, lor li se ordonase sa continue atacul. S-au depus nenumarate eforturi pentru ca soldatii sa aiba o permisie de cateva zile, pentru a putea petrece sarbatorile cu familia, insa conducatorii tarilor implicate in razboi nu au fost de acord cu o pace provizorie.Cu toate acestea, in ajunul Craciunului, nemtii si-au „decorat” transeele cu brazi impodobiti si candele aprinse, iar spre seara au inceput sa cante colinde. Li s-a raspuns in acelasi ton de catre englezi si francezi. Aceleasi cantece, in trei limbi diferite, se-auzeau din toate cele trei tabere.

Ce a urmat nu poate fi descris in cuvinte. Soldatii si-au aruncat armele si au iesit din transee, reunindu-se pentru a „incheia” propriul armistitiu. Focul si ura au incetat, iar inamicii si-au strans mainile, au facut schimb de tigari si mancare, au ras si au uitat, pentru o noapte, ca lupta in primul razboi mondial.

A fost un moment unic, ce a ramas in istorie sub numele de Armistitiul de Craciun.

Marturiile celor care au participat la „Armistitiul de Craciun”

„Apoi, am plasat chiar mai multe lumanari decat inainte de-a lungul transeului nostru de un kilometru, precum si pomi de Craciun (…). Britanicii si-au exprimat bucuria lor prin aplauze. Ca majoritatea oamenilor, mi-am petrecut toata noaptea treaz. A fost o minunata, dar oarecum rece, noapte„, explica locotenentul german Kurt Zemisch.

„Cred ca am vazut una din cele mai extraordinare privelisti ce i-a fost data unui om sa vada (…). Urma sa deschidem focul asupra lor, cand am vazut ca nu aveau pusti, asa ca unul din oamenii nostri a iesit sa ii intampine si in cam doua minute pamantul dintre cele doua linii de transee roia cu oameni si ofiteri ai ambelor parti, dand mana si urandu-si reciproc un Craciun fericit„, povesteste sublocotenentul britanic Dougan Chater.

„Ce priveliste, grupuri (…) de germani si britanici de-a lungul intregii lungimi a frontului. Din intuneric puteam auzi rasete sau vedea chibrituri aprinse, un german aprinzand tigara unui scotian si invers, facand schimb cu ele sau cu alte suveniruri. Acolo unde nu puteau vorbi limba, se faceau intelesi prin semne si toata lumea s-ar fi parut ca se impaca bine„, spune caporalul John Ferguson intr-o scrisoare trimisa familiei.

Un lucru cu totul deosebit s-a intamplat (…). Unii germani au iesit cu mainile ridicate si au inceput sa-si ia unii dintre ranitii lor, asa ca am iesit si noi imediat din transeele noastre si am inceput, de asemenea, sa ne aducem si ranitii nostri. Germanii apoi ne-au facut semn si o parte dintre noi ne-am indreptat spre ei si am vorbit cu ei (…). Ne-au ajutat sa ne ingropam mortii. Acest lucru a durat toata dimineata si am vorbit cu mai multi dintre acestia si trebuie sa spun ca pareau oameni formidabili (…) Nu pot sa exprim ironia in cuvinte”, este marturia locotenentului Geoffrey Heinekey.

„Craciun fericit”. O poveste adevarata pe care istoria a uitat-o.

Armistitiul de Craciun” este, poate, una dintre cele mai importante lectii de umanitate pe care istoria ne-a oferit-o. Despre acea seara magica s-a scris mult, s-a vorbit si mai mult si s-au ecranizat zeci de pelicule. Unul dintre aceste filme memorabile este „Joyeux Noel” (Craciun fericit, n.red.), o coproductie Franta, Germania, Marea Britanie, Belgia si Romania. Aparut in 2005 in preajma sarbatorilor de iarna, filmul a avut o distributie de exceptie si a primit numeroase nominalizari, printre care si nominalizarile la Oscar, Globul de Aur si Cesar.

Nu, nu este un film despre razboi. Este un film despre viata, despre datorie si demnitate, despre suferinta, despre dragoste, despre putere si prietenie. Este o descriere perfecta a umanitatii la cele mai inalte cote.

Miracolul de Craciun din 1914  ne arata ca onoarea si umanitatea sunt mai presus de victorie si castig. Acei soldati murdari, obositi, indurerati si parasiti in transee ne-au dat o lectie pe care n-ar trebui s-o uitam niciodata: nu exista minune mai mare decat legaturile de neinteles ce unesc oamenii chiar si in cele mai aprige conflicte.

– Spuneti-mi, ce-ati scris in raport?
– Am scris: <24 decembrie 1914. Nu s-au constatat activitati ostile din partea germanilor in aceasta seara>.
– Acesta e adevarul.
– In seara asta, oamenii au fost atrasi de acel altar de parca ar fi fost un foc in plina iarna. Chiar si ateii au venit sa se incalzeasca la el, numai pentru a fi impreuna. Sau poate doar pentru a uita de razboi.
– Poate. Dar razboiul nu va uita de noi.

Fragment din „Joyeux Noel” (Craciun fericit, n. red.)


Cred in miracole. Si sunt convins ca fiecare Craciun aduce o noua minune pe aceasta lume. Asa ca, anul acesta, nu va urez decat sa aveti parte de minunea voastra, oricat de mica ar fi ea. Craciun fericit!

Mediator Mustateanu

Filmul online poate fi vazut aici: http://filmehd.net/joyeux-noel-2005-craciun-fericit.html