–         Procesul ţăranilor – (III)

La 23 martie 1834 Otcârmuirea Judeţului Vlaşca a trimis către Judecătorie pe „…ceruţii doi lăcuitori de la satul Crevediia şi anume Ianache Crovianu juratu şi Tudorache pârcălabu…” fiind solicitată Judecătoria „…a grăbi săvârşiria aceştii hotărâri ca să nu stia atâţia lăcuitori pă cheltuială”.

Acesta este contextul în care, în ziua de 26 martie 1836, a fost luate interogatoriile celor doi, interogatorii păstrate în copii: „Mărturiia lui Enache juratul ot Crevediia din Vale, om în toată vârsta, că într-acia siară cându au venit hoţii la logofătul Dinu, s-au pomenit cu Dumitraşcul rotar şi cu Marin sin Ion când înserase bine, viind din cătunul lor la dânsul care sunt cu depărtare de satul lor cât nu poate ţinia calu o fugă, socoteşte, şi nu să afla ei toţi acasă fiind duşi cei mai mulţi cu lemne la cuconul Costache Şuţu, dar pă toţi anume nu-i ştie decât pă Nică şi pă Gheorghe, spuindu-i că au veni hoţi la logofătul Dincă.

El pă de o parte au dat de ştire pârcălabului Tudorache şi răcnind prin tot satul „hoţi” unii din oameni au dat veste epistatului, alţii au alergat la logofătul Dincă. Întâlnindu-să şi cu Ion sin Miu mergându să cheme pă preot pentru dorobanţu ca să-l grijiască, Tudorache părcălabul au dat veste şi suptocârmuitorului la Clejani şi apoi noaptia s-au întorsu înapoi şi n-au găsit pă nimeni la logofăt Dincă, fără numai pă logofăt Dincă şi pă sârbi de la Chiajna, iar pă dorobanţu tăvălindu-să şi i-au dat toată noaptia apă, că i-au oprit logofătul Dincă fiindu-i frică să nu să întoarcă hoţii şi diminiaţa făcându-să poteră  prin pădure cu toţii şi cu tistul judeţului n-au putut să-i găsiască. Acestea ştie şi mărturiseşte, pă care poate lua şi jurământ.”

Mărturiia lui Tudorache pârcălabu ot Crevediia din Vale, om în toată vârsta : „Că în siara când s-au călcat logofătul Dincă de tâlhari au venit noaptia pe la un cias din noapte Dumitraşcu rotar cu Marin sin Ion din cătunu lor ce ar fi cu depărtare mai bine de o fugă de cal de satul Crevediia din Vale în puteria satului, întâiu la Enache juratul şi apoi cu Enache juratu la dânsul strigând „hoţii la logofătul Dinu”. Aşa făcându-să zgomot în sat unii au alergat acolo, alţii la logofătul Zamfir epistatul moşii şi la suptocârmuitor la Clejani. Şi tot într-acia noapte s-au întorsu înapoi, când ducându-să şi ei la logofătul Dinu au găsit tot satul acolo, dar cătunaşii nu s-au aflat toţi pentru căci jumătate era duşi cu lemne la Bucureşti la cuconu Costahe Şuţu, dar nu-i ştiu pe toţi, decât pe Gheorghe şi pe Nica. Mai era şi sârbi de la Chiajna sud. Ilfov şi dorobanţul lungit, precum au şi murit şi au şăzut până a doua zi cu toţii la logofătul Dincă cându făcându goană pin pădure şi cu alte sate  şi cu tistul judeţului, n-au putut să dia păste tâlhari. Aciasta ştie şi mărturiseşte pă care poate lua şi jurământ.”[1]â

O altă mărturie în favoarea locuitorilor este raportul din 26 martie 1834 al lui Zamfir Ion, epistatul moşiei postelnicului Costache Şuţu, document din care am reşinut următoarele: „…lăcuitorii satului Crevediia de din Sus ce hălăduiesc pă moşiia logofătului Dincă sin Stan dascălu cerură de la dânsul o adevărată mărturie în ce chip au urmat ei la călcaria ce au făcut tâlharii pomenitului Dincă logofăt, pentru care în frica lui Dumnezeu arată că la un cias din noapte viind Tudorache sin Enache pârcălabu şi vestindu-i că tâlharii au călcat la Dincă logofăt într-acel minut au pornit cu 3 oameni paznici ce-i avia lângă dânsul şi mai scornind şi alţii au  alergat acolo, dar fiind loc depărtat şi cale ca o jumătate  ce-i pă jos de la dânsul şi până acolo n-au putut ajunge în câtă vreme au zăbovit hoţii ci încă mergând la jumătatea căi l-au întâmpinat un Ion sin Miu călare alergând la popa ca să miargă să înpărtăşiască pă un dorobanţ ce-l înpuşcase hoţii.

Şi până într-acia vreme nu puţin zgomot să făcuse în tot satul ţiindu-să oamenii tot unii până la casa numitului logofăt pentru care nu poate tăgădui nici logofătul jăfuitul. Şi ce putia să facă lăcuitorii când satul să afla pă cinci moşii şi casa jăfuitului la o margine de sat lângă pădure şi într-un acoperiş cu cârciuma.”[2]

În urma acestor mărturii depuse de pârcălabul şi juratul din Crevedia din Vale şi de către epistatu moşiei postelnicului Costache Suţu, Judecătoria Judeţului Vlaşca preciza că, deşi, „…jefuitul Dincă sin Stan are drept a reclamarisi pentru prada ce i s-au făcut de către acei tâlhari pe al căriia temeiu şi Cinstita Mare Dvornicie după neîncetatele lucrări şi băgări dă siamă ce face cu neodihnă pentru liniştiria şi bunele sfârşituri ale obştii, au şi dat pă pomeniţii lăcuitori prin Ocârmuiria Judeţului în judecata acestui Trebunal a să pildui potrivit cu articolul 11 din proectul alcătuit pentru asiguraria satelor despre făcătorii de rele.

Dar Judecătoriia neîntemeindu-să numai pă mărturiia acelui Grigorie sin mătuşa Voica sluga lui Dincă logofăt pentru pâra diasupra acestor lăcuitori, întâi că este numai unul şi al doilia că după ce s-au întâlnit cu trei din aceşti lăcuitori, apoi s-ar fi strânsu şi alţii unsprezece precum să coprinde înscrise la mărturia de mai sus unde să vede numai 10, între carii ar fi fost şi moş Nica, iar bănuiţii înpotrivă au adus mărturiile ce să văd mai sus şi mai temeinică dovadă carii arată că ei, adică bănuiţii, şi într-acia noapte întru care s-au călcat jăluitorul, au dat veste saturilor spre prinderia sau goana tâlharilor de au sărit cu toţii şi că bănuiţii au lipsit cu lemne la dumnialui marele postelnic Costache Suţu, iar nu precum Grigore arată…

Cunoaştem jăluiria jăluitorului Dincă sin Stan că n-au sărit şi n-au alergat când li s-au făcut cunoscut pricina prepuşilor lăcuitori decât numai din nenorociria sa şi întâmplării ce n-au putut să o prevază precum şi cei mai mulţi din oameni sunt supuşi unora asemenia negândite întâmplări.

De aceia că una ce aceia pricină urmiază a să judeca şi a să chibzui de către acel Cinstit Divan pe de o parte pe bănuiţii lăcuitori i-am întors la Cinstita Otcârmuire a-i depune supt instrucţiile proectului Stăpânirii  până vom avia dezlegare, iar pe de alta o supunem în conoştinţa Cinstitului Divan ca să să dia şi hotărâria ce va găsi cu cale.[3]

Cons. sup. Damian Ancu

 


[1] Ibidem, f.11

[2] Ibidem, f. 12

[3] Bidem, f. 12-13