– Jefuirea –

Crevedia Mare, sau Crevedia Şuţului era la sfârşitul secolului al XIX-lea o comună rurală care făcea parte din plasa Neajlovul, judeţul Vlaşca, fiind compusă din cătunele Crevedia-Şuţului, Crevedia-Sf. Gheorghe sau Crevedia Mică, Crevedia Stavropoleos şi Sicarul, cătune situate pe ambele coaste ale văii râului Neajlov. În anul 1887 era locuită de 987 de suflete, din care 195 erau contribuabili. Locuitorii se ocupau mai mult cu exploatarea lemnului, atât din pădurile comunei cât şi din acelea ce se aflau pe proprietatea învecinată Căscioarele şi transportarea acestor lemne, în special, la Bucureşti.[1]

Despre Dinu Froniu am preiczat, în prima parte a povestirii noastre, că ar fi fost jefuit de haiducul Grozea şi ceata sa la Comoara, acest aspect urmând să îl prezentăm mai pe larg în partea finală a evenimentelor legate de prezenţa lui Nicolae Grozea pe teritoriul judeţului Vlaşca.

Deocamdată vom prezenta un raport al subotcârmuitorului plăşii Ogrezeni primit la Giurgiu în ziua de 14 februarie 1834, prin care acesta aduce la cunoştinţa otcârmuitorului I. Prijbianu atacul de la Crevedia din ziua de 12 februarie din care aflăm că acesta era logofăt la Crevedia: „Luni la a următoarei în douăsprezece zile la jumătate ciasuri din noapte au călcat şapte tâlhari în satul Crevedia  pă un logofătu Dinu…. I-au luat 37.000 lei şi la nişte sârbi ce venise să cumpere grâu lei 2000, o pereche pistoale şi două puşci şi au înpuşcat şi un dorobanţ al Cinstitei Otcârmuiri anume Ion sin Baciu din care poate să fi şi murit după raportul ce mi-l dă epistatul moşii Dumnialui biv postelnicul Costache Şuţu…” în continuare arătându-se ca s-au luat şi de la dorobanţ o puşcă şi o pereche de pistoale, în condiţiile în care dorobanţul se afla din întâmplare la Crevedia „…spre înpliniria a unor datorii de la Cinstita Otcârmuire…”, cu precizarea că de acest eveniment a fost înştiinţat de către sătenii din Crevedia prin raportul pe care aceştia i l-au trimis în noaptea de 12/13 februarie 1834 şi, conform reglementărilor legale în vigoare atunci prevăzute în Regulamentul Organic şi în instrucţiunile speciale primite de la Dvornicia Treburilor din Lăuntru, „…eu cu plecăciune raportuiesc Cinstitei Otcârmuiri la unsprezece din noapte luni spre marţi luându-mă numaidecât şi în goana hoţilor.[2]

Despre acest eveniment subotcârmuitorul de Ogrezeni a înştiinţat şi pe ceilalţi trei subotcârmuitori din judeţul Vlaşca, din moment ce la Giurgiu sosea şi raportul subotcârmuitorului plăşii Bălţi în care se precizau: „D. suptotcârmuitorul plăşii Ogrezenilor înştiinţiază suptotcârmuiria de la 13 ale lunii supt nr. 505 că luni spre marţi noaptia ale aceştiia acei 7 tâlhari la satu Crevediia dintr-acia plasă au călcat pă un Dinu logofăt luându-i 3700 lei, cu două mii de la nişte sârbi ce venise să cumpere grâu, împuşcând şi pă un dorobanţ al Otcârmuirii ce au fost spre înpliniria banilor la acel logofăt, luându-le şi 2 perechi pistoale şi 3 puşci”.[3] Pe acest document, original, este pusă rezoluţia „să să puie la delă” (dosar; n.ns.), rezoluţie normală din moment ce la Giurgiu se cunoştea deja despre atacul de la Cerevedia.

În aceaşi zi de la Giurgiu se transmiteau următoarele: „S-au văzut raportul Dumitale în pricina călcării tâlharilor la satul Crevedia, spre răspuns ţi să scrie ca să întrebuinţezi cele mai vrednice mijloace rădicând satele şi toate cetele dorobanţilor acelei plăşi  asupra lor ca să să prinză negreşit, înştiinţând totdeodată şi pe Otcârmuire cu întriagă desluşire cum de n-au sărit satul să-i prinză când au jăfuit pă acest Dincă logofăt dă vreme ce n-au fost mai târziu decât jumătate ciasuri din noapte când toată lumea este deşteaptă precum şi de orice altă mişcare vei mai face să raportuieşti Otcârmuirii fără zăbavă.”[4].

De ce nu au sărit locuitorii să îl ajute pe logofăt (care apare în documente când „Dinu”, când „Dincă”) şi despre modul în care s-a făcut jefuirea acestuia, vom afla mai tîrziu din procesul care le-a fost intentat de logofăt, proces pe care sătenii din Crevedia l-au câştigat cu toate că erau obligaţi de „legiuire” să dea tot ajutorul necesar în vederea prinderii sau alungării tâlharilor.

Cons. Sup. Damian Ancu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


[1] Pe larg în  Marele Dicţionar Geografic al României, Bucureşti, 1899, vol. II, p. 766-767

 

[2] Ibidem, f.94

[3] Ibidem, f.114

[4] Ibidem, f. 129