Precizam anterior că, în ziua de 29 ianuarie 1834, şeful dorobanţilor din judeţul Vlaşca a primit ordin din partea otcârmuitorului I. Prijbianu ca imediat după primirea poruncii acestuia să pornească cu toţi dorobanţii pe care îi primise de la Giurgiu în urmărirea celor care erau bănuiţi de omorul de la Babele, acţiune la care trebuia să participe şi Gheorghe Răducanu subotcârmuitorul plăşii Ogrezenilor. Ca urmare la 31 martie 1834se trimitea de către tistul dorobanţilor, la Giurgiu, următorul raport:

„Plecat arăt Cinstitei Otcârmuiri că în cias după primiria poruncii de supt nr, 375 unde mă aflam la satul Tangârul pe loc am şi plecat cu toţi dorobanţii ce-i aviam pe lângă mine în goana şi spre prinderia acelor tâlhari.

Şi ajungând la satul Babile unde s-au făcut omorul în păduria acestui sat şi făcând scumpă cercetare de s-au mai ivit de atunci sau nu, atât satele cât şi arendaşii lor, Babile şi moşiia Nebuna zic că au mai işit sâmbătă acum cia  trecută la cârciuma lui Ienache Velicu la Podul Doamnii 6 inşi, au intrat numai, iar afară ar mai fi fost 3 şi au luat 60 oca carne şi 5 vedre vin şi 40 oca mălai şi o căldare şi un topor şi alte măruntăi de ale cârciumarului.

Dumnialui kir Ienache Velicu arendaşu moşii Babile îmi de-te ştiinţa aciasta acum, că duminică săptămâna trecută la 21 ghenarie mergând ca să ia banii de la cârciuma Dumnialui ce o are la Podul Gâşteşti şi după ce au luat banii de la cârciuma sa au trecut la celălalt cap al podului la vecinu său ca să vază ce mai face cârciumarul Dumitrache Gheorghiu vecinul său. Şi Dumitrache au işit din cârciumă în uşa băcănii lui, s-au întâmpinat cu kir Ienache Velicu şi întrebându-l Ienache de ale sănătăţii tot într-acele vorbe i-au spus Dumitrache lui Ienache Velicu că sunt în cârciuma lui 6 oameni de vineri 19 ghenarie de când tot bia şi mănâncă în cârciuma lui şi că sunt şi înarmaţi.

Aşa kir Ienache Velicu auzind din gura lui că are în cârciumă astfel de oameni i-a zis că cum poate să-i ţie în cârciumă şi să nu-i întrebe de răvaşe şi nici nu dă veste la satele de aici ca să-i întrebe de răvaşe să vază au sau nu. Aşa Dumitrache au zis lui Ienache Velicu că nu îndrăzneşte ca să-i întrebe de răvaşe de drum în vreme că şi cunoscu unul dintre ei anume Călin fiind cunoscuţi de pe vremi amândoi la un stăpân slujind la meşteşug, iar şi Ienache tot nu s-au lăsat şi au pornit pă unul Mincu cârciumarul lui Dumitrache ce-l avia înainte vreme cârciumar, zicându-i pliacă mai curând şi dă de veste la satul vostru Gâşteşti şi la Comana că este aproape şi până este mai de vreme ca să-i cerceteze cu satele de răvaş, că şi de va fi oameni răi să putem birui că negreşit aceştia dau bănuială de oameni răi. Mincu s-au prins bucuros că se duce să dia veste satelor de mai sus şi nu s-au mai văzut Mincu ca să vie nici până siara.

Aşa cârciumaru a doua zi la 22 ghenarie foarte de diminiaţă au plecat la Bucureşti după trebuinţa ce avia, unde acolo şăzând la Bucureşti până vineri la 26 ghenarie au şi auzit că s-au făcut omor ovreilor şi neguţătorului, în drumul pădurii  Babile. Kir Ienache la 28 ghenarie au plecat din Bucureşti la altă moşie a Dumnialui la Răsuceni şi de la Răsuceni au venit la Babile iar la moşiia Dumnialui la 31 ghenarie. Şi aciastă ştiinţă mi-au dat Dumnialui.

Fac cunoscut Cinstitei Otcârmuiri şi aciastă ştiinţă ce am de la Dumnialui kir Dumitrache Mihailu arendaşul moşii Nebuna că astăzi au luat pă D-l postelnicu Şărban, suptotcârmuitorul plăşii Ogrezenilor, şi pă Dumitru Ghiorghiu care au fost în cârciumă cu  tâlharii şi pă un Barbul cîrciumar tot de la Podul Gâsca i-au ridicat în poştalion tistu de dorobanţi al Cinstitei Mari Dvornicii şi i-au dus la Bucureşti zicând că s-ar fi dovedit din Bucureşti cunoscuţi slugi de ai ovreilor. Şi după datorie nu lipsesc a raportui Cinstitei Otcârmuiri, iar eu mă aflu preumblându-mă tot prin coprinsul acestui judeţ ca să poci mai dovedi unde va mai fi ca să mă iau în goană spre prinderia lor.

Acest raport a fost primit la Otcârmuirea Judeţului Vlaşca în ziua de 1 februarie 1834, avînd pus pe el următoarea rezoluţie: Să să întocmiască răspuns ca să puie toată silinţa întru prinderia lor iar pă acest Mincu  ce l-au trimis să dia de veste satelor şi nu s-au mai întors să-l trimiţă aici în bună stare cu alţii ce vor mai fi în asemenia bănuială ca să să  cerceteze aici”.[1](va urma)

 

Cons. Sup. Damian Ancu


[1] Ibidem, f. 85-86