Aşa cum precizam în numărul anterior, în ziua de 29 ianuarie 1834, otcârmuitorul judeţului Vlaşca a  primit raportul subotcârmuitorului plăşii Ogrezeni trimis în ziua de 28 ianuarie 1834 referitor la uciderea a trei evrei şi a unui negustor creştin în zona localităţii Babele, după ce în aceeaşi zi era aspru mustrat de Departamentul Dvorniciei din Lăuntru pentru că nu ştie ce se întâmplă pe raza judeţului său.

Acesta este motivul pentru care în aceeaşi zi a trimis un ordin către subotcârmuitorul plăşii Ogrezeni mustrându-l în termeni specifici epocii de ce nu a raportat mai devreme incidentul, din moment ce acesta se petrecuse în ziua de joi 25 ianuarie 1834, iar el a raportat abia în ziua duminică 28 ianuarie 1834 ordin în care, printre altele, se precizează: „…ţi să răspunde că în mare adormire şi moleciune te afli asupra îndatoririlor ce sunt puse asupra-ţi căci urma să raportuieşti pă loc Otcârmuirii iar nu tocmai acum peste atâtea zile şi după ce s-au vestit întâi prin porunca Cinstitei Vornicii. De aceia straşnic ţi să porunceşte ca să întrebuinţezi orice mijloace şi să-i prinzi negreşit fiind că s-au pornit şi tistul în goana lor cu îndestui dorobanţi şi nici … un cuvânt dă îndreptare dă nu să vor prinde, ci toată învinovăţiria va fi asupra-ţi”[1].

Trimiterea tistului (şefului) de dorobanţi era un lucru real deoarece în aceeaşi zi acestuia după ce i se explica situaţia din zonă:Fiind că între satul Babile şi Podul lui Gâscă s-au ivit nouă tâlhari carii au omorât trei ovrei şi un negustor creştin pe drumul dintr-acest drept de loc ce venia de la Bucureşti şi în urmă s-au ivit iarăşi la cârciuma de la Podul Doamnei peste apa Argeş,i se transmitea următorul ordin: ţi să porunceşte de la Otcârmuire ca în minutul ce vei primi aciasta să te scoli să mergi înpreună cu aceşti dorobanţi ce ţi să trimit de aici, să iei şi pă toată căprăriia şi ridicând şi pă suptotcârmuitorul părţii locului şi pe lăcuitorii satelor înprejurate dă părţile şi încotro vei dovedi că să află tâlhari şi prin bărbătiască vrednicime să năvăleşti cu toată iuţiala asupra acestor nelegiuiţi oameni ce au îndrăznit a face atâta ucidere. Şi pentru izbânda ce vei face vei dobândi în faptă recunoştinţa Stăpânirii, iar la deînpotrivă apoi hula nevrednicii ce au început a să lăţi îţi va fi îndestulă pedeapsă pă viitorime pentru greul sorţii întru car m-ai adâncit şi dă cia mai mică mişcare să raportuieşti Otcârmuirii”[2].

În condiţiile presiunilor făcute de către organul ierarhic şi din dorinţa de a se dezvinovăţi, în ziua de luni 29 ianuarie 1834, I. Prijbianu raporta de la Giurgiu trimiterea tistului de dorobanţi, dar şi primirea raportului subotcârmuitorului de Ogrezeni: „…la două ciasuri din noapte tot într-aciastă zi au sosit şi raportul suptotcârmuitorului într-aciastă pricină, care să alătură aici în copie a să vedia înpreună cu alte două raporturi ale satelor Babile şi Gâşteşti din care să poate lua cu mai pe largă îndestulare de cele întâmplate. Aceşti tâlhari după înţegeria ce au luat Otcârmuirea au fost nouă şi, după ce au omorât pă mai sus pomeniţii ovrei şi negustorul creştin, sâmbătă la 27 noaptia s-au ivit la cârciuma de la satul Podul Doamnei peste apa Niajlovului. Acolo stând puţin şi-au luat merindele trebuincioase ce să arată în osebitul raport al satului Babile şi iar s-au făcut nevăzuţi.”[3]

Otcârmuitorul de Vlaşca era sigur că este vorba despre „tâlharii” lui Grozea, lucru care reiese din continuarea raportului său în care se arată:            „Drept aceia fiind că după raportul suptotcârmuitorului să înţelege că aceşti tâlhari carii negreşit urmiază a fi din cei scăpaţi de la ocna Telega să află încă până acum tot aici în priajma locului cum şi prin păduri…”, dar se teme ca aceştia să nu treacă în alt judeţ fiind în apropiere de judeţul Ilfov din momemt ce precizează că „… măcar că din partia aceştii Otcârmuiri s-au făcut cuviincioasa punere la cale pentru goniria şi prinderia lor, dar ca să nu să cacirdisiească cu treceria în celălalt judeţ al Ilfovului fiind cu apropriere de locul unde s-au ivit, Cinstita Mare Vornicie să binevoiască a porunci şi otcârmuitorului Ilfovului a face şi din parte-i cuviincioasa punere la cale”, pentru ca marţi 31 ianuarie 1834 să transmită la Bucureşti următoarele: „…după îndatoriria ce mi să pune asupra-mi prin cia cu nr. 749, astăzi la 31 ale următoarei am plecat şi eu în judeţ ca să năvălesc în partia locului  şi mă voi sili precât va sta în putinţă întru goana şi prinderia lor, iar de îndepliniria datoriilor slujbii mele am lăsat pă Dumnialui stolnicul Grigoraşcu Paladi de la Judecătoriia acestui judeţ…”[4]. (va urma)

 

Cons.sup. Damian Ancu

 

 

 

 


[1] Ibidem, f. 67

[2] Ibidem, f.66

[3] Ibidem, f. 68

[4] Ibidem, f. 83-84