Babele a fost o comună în judeţul Vlaşca (în componenţa comunei Clejani în zilele noastre), fiind compusă la sfârşitul secolului al XIX-lea din satele Găureni (Sterea în actele oficiale) sau Dănciuleşti şi Babele. Era situată în plasa Neajlovului, pe partea dreaptă a râului cu acelaşi nume al plăşii, la o distanţă de 32 km. de Bucureşti şi 49 km. de Giurgiu. “Numele comunei se pare că vine de la un schit de călugăriţe bătrâne, care la 1775 era metoc şi care se afla pe această proprietate. În el se retrăgeau babele de prin satele circumvecine şi care înainte stăpâneau moşia, până ce s-a desfiinţat acel metoc şi a trecut moşia în proprietatea Mitropoliei”[1]. Prin această localitate treceau drumul Zimnicii sau al Doamnei, vechiul drum al lacului sau al Craiovei şi drumul Mavrodinului care mergea la Ruşii lui Asan-astăzi satul Milcovăţ din comuna Letca Nouă. Tot aici era şi un pod cunoscut sub numele de podul Doamnei.

La Babele, în ianuarie 1834, au fost ucişi trei evrei şi “un scăunaş creştin”- negustor, lucru reieşit dintr-un ordin al Departamentului Dvorniciei Din Lăuntru, din 28 ianuarie 1834, către I. Prijbianu, otcârmuitorul judeţului Vlaşca, document în care acesta era aspru dojenit că nu a raportat din timp despre uciderea acestora: “Departamentul a luat înţelegere că la satul Babele dintr-acel judeţ s-ar fi omorât de către nişte tâlhari trei ovrei şi un scăunaş creştin şi fiind că din partia acei Otcârmuiri nu să vede primit la acest Departament nici un fel de raport asupra aceştii întâmplări, iată să scrie acei Otcârmuiri a încunoştiinţa acest Departament cursul aceştii scăpări cu deamăruntul, cum şi dacă suptotcârmuitorul şi satul au năvălit în goana tâlharilor şi ce ispravă au făcut ca să ştie şi acest Departament în ce chip să preţuiască râvna unora şi cum să osândiască pă scăpaţii legiuirilor întocmite, iar pă acel mort scăunaş să pună înadins a porunci numaidecât să să îngroape acolo la biserica satului după toată creştiniasca orânduială”[2].

Informaţiile solicitate de acest department nu puteau fi furnizate de către otcârmuitor deoarece acesta a fost înştiinţat de către subotcârmuitorul plăşii Ogrezeni abia în ziua de 28 ianuarie 1834, raport primit la Giurgiu în ziua de 29 ianuarie 1834, în aceeaşi zi cu ordinal venit de la Departamentul Dvorniciei din Lăuntru. În acest document original, se precizează următoarele: “Cu plecăciune arăt Cinstitei Otcârmuiri pentru întâmplaria ce s-au întâmplat în coprisul aceştii plăşi cu trei ovrei şi un neguţător ce venia de la Bucureşti şi mergând pă Drumul Craiovii între Podul lui Gâscă înspre Babile s-au întâmplatu de li-au eşit nişte tâlhari înainte şi luându-i cu căruţa din drum i-au băgat în mijlocul pădurii şi i-au legat atât de mâini cât şi de gât i-au sugrumat şi i-au omorât pe câteşi patru după care au dat căruţa jos după roate ca să nu să vază de departe şi umblând copii cu caprile prin pădure au dat peste dânşii joi siara ghenarie 25. Şi tot joi noaptia i-au luat lăcuitorii din satul Babile din pădure şi i-au adus la sat şi care au făcut raport suptotcârmuirii pricina ce s-au întâmplat pă acest Drum al Craiovei. Aciastă supotcârmuire cum au primit raportul satului numai decât…au strâns dorobanţi şi când am sosit la arătatul loc unde s-au întâmplat omorul ridicase pă ovrei şi pă neguţător…Înştiinţez Cinstitei Otcârmuiri că hoţii sunt în pădurile duprin prejurul Drumului Craiovii fiind că şi sâmbătă noaptia au ieşit la o cârciumă de capul Podului Doamnii pă moşiia Sfintei Mitropolii. Din seară  sunt cu toţi dorobanţii  şi ridicat cu toată plasa în picere prin păduri după dânşii. Cinstita Otcârmuire să facă bunătate zorindu-şi pă Domnu tistu cu dorobanţi îndăstui … să-i prindă…fiind că hoţii să înfăşoară prin pădure. Alătur însă şi rapoartele satului Babile şi Gâştii pentru cel dintâiu  şi cel după urmă iar caii ce-i dă în raportul satului s-au cunoscut că sunt de la căruţa ovreilor şi i-au luat”[3].

Cons. Sup. Damian Ancu

 

 


[1] Marele Dicţionar Geografic al României, Bucureşti, 1898, vol. I, p. 154

[2] BJAN Giurgiu, Prefectura Judeţului Vlaşca, ds. 17/1833-1834, f. 57

[3] Idem, f. 60