Multă lume se aştepta ca după pierderea alegerilor locale să fie o persoană învinsă, unii l-au internat prin spitale, alţii i-au descoperit diferite boli. Însă a dat dovadă de tărie atât de caracter, cât şi fizică şi, a doua zi după pierderea alegerilor, a început munca într-un nou post. Am mai spus-o şi o repet mereu, oamenii puternici creează adevărate legende în jurul lor, sunt de unii adulaţi, iar de alţii urâţi. Nu pot trece prin viaţă fără să creeze controverse.

Ne întâlnim astăzi într-un interviu sincer şi fără a ascunde ceva cu Lucian Iliescu, omul care şi-a legat viaţa şi activitatea profesională de acest oraş. A fost ambiţia lui să fie cel care modernizează Giurgiu, pentru că, aşa cum ne spunea, sintagma “giurgiuvenii mei” trebuie tradusă prin dragostea profundă pe care o are faţă de acest oraş şi cei care locuiesc aici.

L-am găsit pe Lucian Iliescu mai puternic şi mai încrezător ca niciodată, dispus să răspundă la toate întrebările, un alt om, mult mai senin şi mai liniştit. Despre Giurgiu şi giurgiuveni, dar şi despre proiecte sale legate de acest oraş, într-un interviu “altfel” cu Lucian Iliescu.

“Eu, oameni buni, chiar sunt unul dintre giurgiuveni, ştiu fiecare străduţă, cunosc, cred, jumătate dintre locuitorii acestui oraş. Cu unii am lucrat împreună, cu alţii am bătut mingea pe maidan, şi nu cred că există un singur giurgiuvean care a venit la mine şi să nu fi făcut tot ce am putut să-l ajut.

Mai ales oamenii simpli, oamenii în nevoi, pentru că întotdeauna am considerat că dacă sunt unde sunt, sunt datorită lor şi pentru ei. Aceasta nu înţeleg unii, eu sunt parte a acestui oraş, cu părţile bune şi rele ale lui.

“Giurgiuvenilor mei” vreau să le spun că tot timpul o să fac tot ce depinde de mine pentru a le face viaţa mai bună, atâta cât pot eu, Lucian Iliescu.”

1. Domnule Iliescu, cum apreciaţi activitatea desfăşurată până în prezent de Nicolae Barbu, se ridică ea la nivelul aşteptărilor giurgiuvenilor?

Iliescu: Referitor la dl. Barbu nu pot spune decât ceea ce a observat toată lumea, el dintr-o ambiţie prost înţeleasă, de a se prezenta aşa cum îi place să spună “primarul schimbării” renunţă la toate proiectele importante pe care eu le-am început sau le realizeaza invers de cum erau ele gândite. Doar pentru a putea spune: sunt un primar al schimbării. Nu vedeţi cât circ, de ne-a ştiut o ţară întreagă a reuşit să facă în legătură cu amplasarea statuii lui Mihai Viteazul. Studii, sondaje, arhitecţi angajaţi, totul pentru un lucru care era aşa de simplu de rezolvat. A vrut să iasă în evidenţă. Statuia aceea a fost foarte greu de realizat, iar preţul a fost unul sub tot ceea ce există pe piaţă. Statuia a fost realizată la parametrii tehnici şi la dimensiunile necesare pentru a fi amplasată în sensul giratoriu. Timpul nu ne-a permis să montăm statuia pe acel amlasament, pentru că odată montată nu cred că-i mai trecea cuiva prin cap să o ia de acolo.

În timpul campaniei multă lume m-a acuzat că am adus statuia pentru a o folosi în campania electorală şi am lăsat-o în stradă. Adevarul este că termenul de finalizare era undeva spre sfârşitul verii, însă constructorul a terminat-o mai devreme şi ne-a livrat-o înainte de termen. Nicidecum aşa cum Nicolae Barbu a spus că intenţionat am adus-o în campania electorală. Fals, total fals. A aşezat-o în parc, acoperită de copacii de acolo, însă Barbu nu a luat în calcul că acei copaci se vor dezvolta, vor creşte, iar statuia nu va mai fi vizibilă. Intenţionat a făcut această schimbare şi şi-a bătut joc de un simbol pe care noi îl gândisem pentru oraşul Giurgiu. A dat dovadă că este un om care face exact invers faţă de cum erau gândite proiectele de către fostul executiv.

Giurgiu are nevoie de fluidizarea traficului

Nici un respect nu existat din partea lui pentru munca celor dinainte. Sunt multe exemple în acest sens. Chiar şi acum cu ideea aceasta a refugiilor pietonale amplasate pe şoseaua Bucureşti, va reuşi să distrugă toate eforturile noastre pentru fluidizarea circulaţiei pe această arteră principală a oraşului. Nu înţeleg ce a gândit, cine i-a dat această idee. Am mai văzut într-un singur oraş că mai există aşa ceva, în Turnul Severin, şi nu ştiau cum să scape de ele pentru că ştrangulează pur şi simplu circulaţia. Pentru o circulaţie fluidă ai nevoie de o şosea principală largă, fără semafoare, tocmai de aceea am introdus sensurile giratorii.

Giurgiuvenii ştiu, dar Nicolae Barbu nu are de unde pentru ca el nu este giurgiuvean, că încă din vremea raialei turceşti Giurgiu avea sensuri giratorii. Toate ţările civilizate şi-au gândit circulaţia aşa, o să vedeţi ce probleme vor crea aceste refugii, câte accidente vor produce şi cât vor îngreuna circulaţia în oraş. O să vedeţi ce va însemna pentru autoturisme să circule pe această stradă, efectiv nu îl înţeleg, în timp ce în toate oraşele se caută să se lărgească străzile, Nicolae Barbu consideră că trebuie să le îngusteze. Nu înţeleg logica acestui om şi puţină lume o poate înţelege. Este însă ceva caracteristic acestui domn Barbu, o persoană foarte interiorizată, introvertită şi care nu se consultă cu nimeni considerând că decât el are dreptate.

2. Domnule Iliescu, cum comentaţi faptul că în prezent Nicolae Barbu a decis să înceapă diferite lucrări de apă sau canalizare fără ca cele deja executate să fie astupate. Se apropie iarna, iar giurgiuvenii se gândesc cu groază la acest lucru.

Iliescu: Orice om vede că este foarte greu să circulăm astăzi în oraş. Acest proiect pe care noi l-am demarat este unul important care rezolvă multe probleme privind apa potabilă şi canalizarea menajeră, lucruri necesare. Nu a fost uşor să facem aceste lucrări şi bineînţeles cu discuţiile mele vechi cu cei de la Apa Service, care tot timpul au privit cu puţină atenţie partea de refacere a ceea ce au spart. Se vede cu ochiul liber că lucrările de refacere au fost făcute de mântuială şi o să vedeţi ceea ce înseamnă într-un an sau doi tot acest asfalt aruncat parcă în duşmănie, nu turnat. Responsabilitatea o poartă numai directorul de la Apa Service, doamna Năiţă, iar pregătirea ei se arată că nu este la înălţimea cerinţelor pentru acest post. Bineînţeles că acum este o apropiată a lui Barbu, pentru că dacă veţi observa, astăzi toţi oamenii de a căror activitate eu nu am fost mulţumit au devenit în prezent cei mai buni sfătuitori şi colaboratori ai lui Barbu.

Proiectele începute este bine să fie continuate pentru că ele sunt ale giurgiuvenilor, nu ale lui Iliescu

Domnul Barbu este la început de drum şi arată cu nu are prea multă experienţă şi pricepere. I-a căşunat şi pe căsuţele acelea de la Spital, le mută dintr-o parte într-alta, vrea ştrand în centrul oraşului. Nu ştiu unde a mai întâlnit el aşa ceva. Ce ar zice Bucureştenii dacă Oprescu ar face un ştrand la Unirii sau la Universitate… probabil că a înnebunit primarul.Pentru acea zonă eu gândisem un centru universitar şi numai eu ştiu cât m-am zbătut să obţin acele clădiri şi terenuri de la armată. Pentru că mi-am dorit ca şi copiii giurgiuveni fără posibilităţi financiare să-şi poată face studii universitare. Şi de ce nu şi ceilalţi care astăzi pleacă spre Bucureşti şi nu se mai întorc. O forţă calificată de muncă la cel mai înalt nivel cred că ar rezolva multe dintre problemele Giurgiului de astăzi. Forta calificată de muncă şi valorificarea oportunităţilor pe care ni le oferă Dunărea prin înfiinţarea unui port de mărfuri sunt două dintre proiectele care ar duce la dezvoltarea Giurgiului. Barbu văd că-l interesează mai mult circul, nu pâinea pe care administraţia trebuie să o ofere giurgiuvenilor. Da, sunt de acord, este nevoie şi de distracţie, dar nu pe burta goală. Dar, aşa cum a demonstrat în aceste luni, Barbu la asta se pricepe el mai bine: la circ, nu la administraţie.

3. Dacă ar fi să-i daţi o notă pentru activitatea pe care a depus-o în funcţia de edil, lui Nicolae Barbu ce nota i-aţi acorda?

Iliescu: Încă îi mai acord o şansă lui Nicolae Barbu, pentru că în acest moment încă nu şi-a găsit calea şi nu înţelege cât de importantă este funcţia pe care o ocupă. El este cel care ar trebui să dea o  speranţă pentru aceste zeci de mii de suflete care trăiesc în Giurgiu, soarta lor depinde de multe ori de deciziile pe care el le ia. Să lase deoparte răutăcismele astea, preocupările meschine şi să se ridice la nivelul cerut pentru funcţia pe care o deţine.

Să vadă că sunt unele proiecte care trebuie duse mai departe, pentru că nu sunt ale lui Iliescu, sunt ale giurgiuvenilor. Să se orienteze către proiectele europene, nu văd această preocupare din partea lui, din noua organigramă a Primăriei nu reiese că l-ar interesa aşa ceva. Nu este posibil să stai aşa cum face Barbu cu mâna întinsă spre guvern să îţi dea el bani pentru orice. Nu au un proiect finanţat din fonduri europene, de fapt el nu are nici un proiect personal, ci continuă cu proiectele pe care le-am lăsat noi. S-a înconjurat doar de oameni care au ajuns la vârsta pensionării, văd acolo director pensionar, dincolo la fel, mulţi oameni care nu sunt legaţi de Giurgiu. Unde sunt tinerii ăia de care vorbea în campania electorală, pentru că eu nu văd decât că şi-a adus acoliţii săi sau persoane pe care trebuia să le recompenseze pentru că l-au sprijinit. Unde sunt valorile, unde sunt minţile tinere?

Este greu de exprimat în câteva cuvinte cât iubesc eu acest oraş

4. Vorbiţi cu patimă despre proiectele legate de dezvoltarea Giurgiului, vreau să vă întreb: iubeşte Lucian Iliescu Giurgiu şi pe giurgiuveni?

Iliescu: Este greu de exprimat în câteva cuvinte cât iubesc eu acest oraş, pentru că aici m-am născut, aici mi-am petrecut copilăria, aici am prietenii, aici m-am dezvoltat ca om. Unii au luat în derâdere faptul că eu de fiecare dată când vorbeam spuneam “giurgiuvenii mei”, au luat-o ca un gest de apartenenţă, de stăpânire a acestui oraş. Însă eu când vorbesc de Giurgiu şi giurgiuveni simt că sunt parte a acestui oraş. Este greu pentru unii să înţeleagă, pentru aceia care nu sunt născuţi aici şi nu-i leagă nimic de aceste locuri decât afacerile făcute şi banii câştigaţi datorită giurgiuvenilor.

Însă eu, oameni buni, chiar sunt unul dintre giurgiuveni, ştiu fiecare străduţă, cunosc, cred, jumătate dintre locuitorii acestui oraş. Cu unii am lucrat împreună, cu alţii am bătut mingea pe maidan, şi nu cred că există un singur giurgiuvean care a venit la mine şi să nu fi făcut tot ce am putut să-l ajut. Mai ales oamenii simpli, oamenii în nevoi, pentru că întotdeauna am considerat că daca sunt unde sunt, sunt datorită lor şi pentru ei. Aceasta nu înţeleg unii, eu sunt parte a acestui oraş, cu părţile bune şi rele ale lui.

Şi, chiar dacă nu mai sunt primar, în noul post de secretar de stat de la Ministerul Transporturilor, tot pentru Giurgiu mă zbat şi gândul meu zilnic este doar la ei.Puţină lume ştie cât m-am zbătut să ţin în viaţă această cale ferata Giurgiu-Comana, cât îmi doresc ca în sfârşit să reuşim să refacem podul de la Grădiştea. Pentru că nu este posibil ca de 7 ani oamenii să nu poată avea un mijloc de transport sigur şi ieftin. Încerc să fac şi de la Bucureşti ceva pentru acest oraş şi mai ales în legătură cu portul de mărfuri.

Aştept de două săptămâni şi mă văd nevoit să fac iar o paranteză referitoare la Barbu, i-am trimis o adresă în care îi solicit să trimită o scrisoare către Ministerul Transporturilor prin care să-şi dea acordul să facem în zona noului port şi un transport CFR intermodal. Avem posibilitatea să introducem în zona aceasta acest lucru foarte important. Credeţi că am primit vreun răspuns? Barbu are alte preocupări, personale, nu ceea ce îi preocupă de fapt pe locuitorii oraşului.

Trebuie să le oferim speranţă şi încredere oamenilor de la sate

5. Acum sunteţi în campanie electorală, candidaţi pentru Colegiul 2 Senat, aţi intrat foarte mult în această perioadă în contact cu zona rurală şi cu cei care trăiesc aici, cum vedeţi această zonă a judeţului?

Iliescu: Nu vreau să exagerez, dar situaţia celor care locuiesc în satele şi comunele giurgiuvene este una jalnică. Sunt disperaţi, la limita sărăciei. Oriunde mergem nu este om să nu ne întrebe despre locuri de muncă. Săracii oameni, aceasta este dorinţa lor cea mai mare să aibă unde să muncească, să câştige un leu pentru a avea ce da copiilor de mâncare. Vorbesc cu oamenii în vârstă, le văd la mulţi lacrimile în ochi când îmi spun “maică, noi nu mai avem mult de trăit, dar cel puţin nepoţelul meu să am speranţa că va trăi vremuri mai bune”. Vina principală pentru această situaţie la limită în care a ajuns românul o avem noi politicienii, pentru că s-au făcut atâtea promisiuni încât oamenii şi-au pierdut încrederea. Eu unul, nu promit decât ceea ce pot face, de aceea poate în unele momente ale vieţii am pierdut.Acesta este crezul meu, nu  promite oamenilor, nu le da speranţe deşarte. Eu am o conştiinţă care nu-mi permite să mint omul, nu pot să-l privesc în ochi şi să-l cumpăr cu promisiuni şi minciuni. Poate unii pot face acest lucru, însă eu unul, nu.

Am ajutat dezinteresat mulţi oameni şi chiar dacă azi ei mă critică, nu regret că i-am ajutat

6. Să ne întoarcem la oraşul Giurgiu. Care este zona oraşului de care vă simţiţi cel mai legat, aceasta şi prin ochii copilăriei lui Lucian Iliescu?

Iliescu: Am fost băiat de centru, să spun aşa, pentru că aici m-am născut, părinţii aveau casa în această zonă, aici am mers la şcoala generală şi apoi la liceu. Ca orice giurgiuvean, în perioada de vară mă îndreptam cu prietenii mei  spre zona de Verigă şi bineînţeles, toată lumea ştie cât am iubit şi cât iubesc eu fotbalul. Acesta este viaţa mea şi uitaţi că am reuşit şi la Giurgiu, să avem astăzi o echipă în Liga I, chiar pe locul 2, nu ştiu câţi giurgiuveni credeau că este posibil acest lucru.

7. Multe dintre persoanele care v-au fost alături în decursul anilor, iar unora le-aţi întins o mână de ajutor, sunt astăzi în rândul întâi al celor care vă contestă. Regretaţi ceva în relaţia cu cei din jur?

Iliescu: Chiar mai mult, acei oameni pe care i-am ajutat sunt astăzi autorii stării de nemulţumire şi de critică referitor la persoana mea. Eu însă nu regret că i-am ajutat. Acesta este felul meu de a fi, tot ce am făcut pentru ei, credeţi-mă, am făcut-o dezinteresat, am făcut-o dintr-un gest normal, nu să  câştig pe cineva. În viaţa mea am ajutat foarte mulţi oameni, fără să cer nimic în schimb. Aşa am simţit eu, să ajut dacă pot să ajut. În general nu îmi pare rău de ceea ce am făcut, asta am făcut şi recunosc, îmi pare rău de ceea ce nu am făcut sau nu am avut posibilitatea să fac.

8. Se apropie sărbătorile de iarnă, ce credeţi că trebuie să le spuneţi giurgiuvenilor cu acest prilej?

Iliescu: O să fiu atent în ceea ce le transmit pentru că nu am să pot să le urez nişte lucruri nerealizabile. Primul lucru pe care îl doresc este să trăiască mai bine şi Dumnezeu să le dea sănătate pentru a cuprinde acest moment. Să vadă că s-a întâmplat ceva cu România aceasta, cu Giurgiu nostru. Lucrurile nu vor fi într-un timp foarte scurt, va dura, însă sunt sigur că această alianţă USL poate da speranţa şi oferi o cale mai bună de dezvoltare pentru români şi pentru giurgiuveni. Cred că este unul dintre lucrurile cele mai bune pe care le-au făcut oamenii politici români: unirea forţelor şi cunoştinţelor unor oameni de valoare într-o alianţă orientată spre oameni şi nu spre propriile interese. Şi cu voia lui Dumnezeu, cred că vom reuşi să realizăm ceea ce ne-am propus pentru binele tuturor. Iar “giurgiuvenilor mei” vreau să le spun că tot timpul o să fac tot ce depinde de mine pentru a le face viaţa mai bună, atâta cât pot eu, Lucian Iliescu.

Claudiu Cimpoeru
Cristina Rotaru

http://www.stirigiurgiu.ro/despre-giurgiu-si-giurgiuveni-intr-un-interviu-altfel-cu-lucian-iliescu/