Urmare războiului dintre imperiile ţarist şi otoman din anii 1828 – 1829 Principatele Române –  Moldova şi Ţara Românească, au intrat sub „protectorat” rusesc până în anul 1834. Atât în timpul războiului, cât şi după acesta, trupele de ocupaţie ţariste au rechiziţionat din întreaga ţară alimente şi furaje necesare aprovizionării, rechiziţii care s-au făcut prin eliberarea unor chitanţe care urmau să fie decontate ulterior. Acesta este cadrul în care, în februarie 1832, în urmă cu 180 de ani, s-a dat publicaţia  Sfatului Administrativ al Ţării Româneşti privind preţurile şi modalitatea în care se va face plata celor care au dat cereale şi animale armatelor ruseşti în timpul războiului ruso – turc din 1828 – 1829, document tipărit înaintat Ocârmuirii Judeţului Vlaşca – unde a fost înregistrat în ziua de 22 februarie 1832, păstrat la Biroul Judeţean Giurgiu al Arhivelor Naţionale, document pe care îl vom prezenta în continuare:

„Sfatul Administrativ al Prinţipatului Ţării Româneşti, cu aceasta face cunoscut tuturor de obşte în Prinţipat din Înalta bună voinţă a Împărăteştii Sale Măriri s-au slobozit plata producturilor ce s-au luat din Ţară fără plată de la lăcuitorii satelor, neguţători, arendaşi şi alţi, în vremia războiului trecut, la anul 1828 şi 1829.Aşa dar, ca fiştecare din cei care au dat producturi, să-şi primiască driapta plată, făr de se păgubi de la cel mai mic lucru, după chibzuirea ce s-au făcut de Obicinuita Obştiască Adunare, s-au hotărât următoarele:

1-iu. făina, certferta (măsură de greutate rusească neidentificată încă de mine), lei optsprezece, parale doăzeci; crupele, certferta, lei şase; ovăzul, certferta, lei doi, parale treizeci; orzu sau porumbu, lei trei; spirtu, vadra lei optsprezece, parale zece; oţetu lei trei, parale treizeci şi cinci; vacile, una, lei optsprezece, parale doăzeci; oile, una, lei unul, parale treizeci; boi, unul, lei şaizeci şi şapte, parale cincisprezece şi una din trei, în monedă turciască, icusari, câte lei doăzeci fieştecare, după cum umbla atunci, când s-au luat aceşti boi din ţară.

2-lia. Pentru ce să cuvin lăcuitorilor satelor, spre plata producturilor, luate de la dânşii, după socotelile cercetate, de cia pe lângă fostul Divan Săvârşitor Despărţire, şi de Comisiia Ostăţiască a Licvidaţii, ca să nu să mai trepede (piadă timpul; n.ns.) lăcuitorii pe la Bucureşti, pierzându-şi zilele de muncă   de la casele lor, nici să se mai cheltuiască s-au tipărit bileturi, şi s-au trecut fieştecare bilet felurimia, şi câtăţimia producturilor, şi carii să cuvin fieştecăruia  sat după preţurile de mai sus, care bileturi, au să să trimiţă prin otcârmuitorii judeţelor, ca să să dia fiştecăruia sat înpreună cu toţi banii, şi după ce vor primi lăcuitorii banii de la subt otcârmuitorii plăşilor întocmai după bilet, şi în monedă curată primită Visterii, să să iscăliască în dosul biletului preotul satului, şi cei mai aleşi lăcuitori din sat, asupra cărora să află încredinţată cutia satului, şi proprietarul ori epistatul, sau arendaşul moşii spre încredinţare.

3-lia. După ce vor primi lăcuitorii banii de la subtotcârmuitorii plăşilor, să-i triacă în dosul biletului anume toate controcfitanţiile şi raspicele (actele; n.ns.) ce vor avia pentru luaria producturilor de la dânşii, şi aşa cu biletul iscălit precum să arată mai sus, să le dia la subt tcărmuitori de plăşi, a le trimite la Vistierie drept banii ce li să sloboade, fiind că printr-această plată ce li să dă, toate să plătesc şi să răfuiesc, şi când din orice întâmplare, nu să vor afla la lăcuitori acele contracfitanţii, sau raspice, apoi încredinţând în dosul biletului de primiria banilor cum s-au zis mai sus, să se scrie în bilet, că oricând să vor arăta cu contracfitanţii, şi raspici, să rămâie netrebnice fără a mai face vreo pretenţie după dânsele, fără însă cfitanţiile comisarilor, şi particularnice feţe, fiind că pentru acelia s-au slobozit osibită plată.

4-lia. Lăcuitorii satelor primind banii, de la subtotcârmuitorii de plăşi, să primiască şi copie după bilet, încredinţată cu a lui iscălitură, că li s-au plătit, toţi banii deplin după bilet, care copie să o păstreze lăcuitorii la cutiia satului înpreună cu publicaţia tipărită, ce să trimite din partia Sfatului înpreună cu bileturile spre ştiinţa lor în toată vremia.

5-lia. Banii ce să cuvin pentru boi, atât satelor, cât şi particulanice feţe au să să trimiţă iarăşi, cu bileturi tipărite anume, în monedă turciască icusară, câte lei doăzeci fieştecare, precum să arată mai sus, şi să va face urmare cu aceste bileturi, după cum să coprinde în polcul al 3-lia.

6-lia. Toate particularnicile feţe, neguţători, arendaşi, proprietari şi alţi, afară din lăcuitorii birnici ce au să primiască plata pentru producturile luate de la dânşii, să vie ori însuşi, sau să-şi orânduiască vechili, ori câte unul, sau mai mulţi dintr-o plasă, sau dintr-un judeţ, să vie la Sfatul Administrativ, cu vechilimelile întărite de otcârmuitorii judeţelor, după forma ce s-au trimis la fieştecare judeţ, şi să primiască plata după preţul de mai sus, şi să iscăliască în condica de primire, aducând înpreună, şi contracfitanţiile, şi raspicile ce vor avia pentru luaria acelor producturi de la dânşii; iar când din orice întâmplare, nu vor avia acele cfitanţii, şi raspisce, apoi să se arate în vechilimele, ca în urmă găsindu-să, să rămâie netrebnice, fără a mai face vreo pretenţie cu dânsele.

7-lia. Sorocul ca să se arate la sfatul administrativ particularnicile feţe, a-şi prim plata cu chipul de mai sus, să hotăreşte treizeci de zile de astăzi, iar care până la acest soroc nu să va arăta, să ştie că după acest soroc, nu va mai fi ascultată a sa pretenţie, şi nu va mai putia cere despăgubire.

8-lia.Toţi cei ce vor avia să primiască, de la comisari, adică de la ispravnicii magazineri,şi alţi cinovnici, pentru producturi date lor cu tocmială de plată să se arate iarăşi la Sfatul Administrativ, cu documenturile ce vor avia, în soroc de treizeci de zile de astăzi ca să-şi primiască plata, ori care nu să vor arăta într-aciastă curgere de vreme, apoi să ştie că să vor slobozi banii comisarilor, şi vor rămânia a-şi căuta de la dânşii.

Marele Dvornic din Lăuntru, Gheoghe Filipescu; Marele Vistier Alexandru Vilara; Secretarul Statului, Barbu Ştirbei”.

Alexandru Vilara, marele vistier, a fost proprietarul navei „Mariţa”, construită şi călăfuită la Giurgiu în anul 1834, prima navă din Principatele Române care a navigat sub „bandieră” tricoloră.

 

Cons. sup. Damian Ancu